Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
File din istoria electrificării judeţului Satu Mare în 1941 Uzina Electrică a produs 454865 kWh energie electrică şi a avut 1626 abonaţi. Energia electrică produsă a fost utilizată după cum urmează: ■ Pentru iluminat 157305 kWh ■ Aparate casnice 8441 kWh ■ Consumatori de forţă 31042kWh ■ Pierderi în reţele şi în aparate de măsură 76877 kWh ■ Consum tehnologic al centralei 72100 kWh ■ Iluminatul public 109100 kWh Pentru producerea energiei electrice, a fost cheltuită suma, în pengő, după cum urmează: ■ Motorina 83611,42 ■ Ulei de ungere 5613,37 ■ întreţinere 3422,15 ■ Salariul angajaţilor permanenţi 22384,74 ■ Salariul angajaţilor temporali 3199,50 ■ Asigurare 2500 ■ Ajutor pentru ucenici 400 ■ Investiţie 3906 Total ’ 125037,18 Deci pentru producerea unui kWh de energie s-au cheltuit 27,5 fillér. Cel mai mare consumator „industrial” a fost Moara Hartmann, care în 1941 a consumat 15541 kWh energie electrică. Lungimea reţelei de distribuţie a fost 32 km şi a fost realizată cu conductor de cupru neizolat de secţiuni diferite, între 6-70 mm2, fixate pe izolatori din porţelan, montate pe stâlpi de lemn şi pe suporţi pe clădiri. Greutatea totală a conductorului montat în reţeaua de distribuţie era de 20931 kg. Iluminatul public a fost asigurat de 700 becuri electrice. în 1941 au fost schimbate în total 1223 becuri arse, care aveau următoarele puteri: 15 buc. de 25 W, 1176 buc. de 40 W, 28 buc. de 100W şi 4 buc. de 200 W. Curentul continuu a reprezentat o piedică în calea dezvoltării reţelei electrice de distribuţie, din acest motiv conducerea uzinei electrice a hotărât trecerea producţiei şi distribuţiei energiei electrice la curent alternativ. Ca prim pas în această direcţie a fost construirea şi punerea în funcţiune, în 1942, a liniei electrice aeriene de înaltă tensiune de 35 kV, între Ungvăr şi Cărei (Ungvăr atunci a aparţinut Ungariei, acum se numeşte Ujgorod şi aparţine Ucrainei). Prin această linie a fost transportată energia electrică de curent alternativ trifazat, de la centrala hidroelectrică din Ungvăr la uzina electrică Cărei, pe o distanţă de 138 km. în judeţul Satu Mare aceasta a fost prima linie electrică de transport. Această linie trifazată de 35 kV a fost construită pe stâlpi de lemn de brad impregnate, echipate cu conductor de cupru 3x50 mm2, montaţi pe izolatori A. în zonele mlăştinoase stâlpii au fost montaţi cu adaosuri de beton şi în fundaţii de beton. Pe teritoriul Uzinei Electrice a fost construită o staţie de transformare care avea rolul de a transforma tensiunea primită de 3x35 kV la valoarea de 3x6 kV şi 3x 380/220 V, valori sub care au fost distribuite în oraş. Tensiunea de 220 V a fost utilizată pentru receptoare de iluminat şi cele monofazate, iar pentru consumatorii de forţă s-a folosit în general tensiunea trifazată la 3x380 V. în oraş a fost începută construirea unei reţele de distribuţie de medie tensiune, de 6 kV şi în zonele de consum au fost realizate posturi de transformare necesare reducerii tensiunii la 3x380/220 V necesară alimentării consumatorilor. Reţelele existente de curent continuu care aveau trei conductoare, au fost extinse la patru conductoare necesare pentru distribuirea curentului alternativ. Trecerea la utilizarea curentului alternativ s-a făcut treptat. Până la sfârşitul războiului energia electrică 121
