Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Czikker András a fost furnizată la ambele tipuri de curent, continuu şi alternativ, în funcţie de înaintarea lucrărilor de modificare a reţelei electrice. înainte de terminarea războiului, în octombrie 1944, trupele germane în retragere au subminat şi au distrus din temelie Uzina Electrică din Cărei. Uzina (care a „supravieţuit” fără nici o distrugere bombardamentelor aviaţiei SUA şi luptelor cu tiruri de tunuri desfăşurate timp mai multe zile, pentru eliberarea oraşului Cărei), a fost făcută egală cu nivelul pământului, nu a rămas nimic întreg. Acest lucru nu a influenţat cu nimic mersul războiului. După trecerea frontului angajaţii uzinei electrice au început să cureţe dărâmăturile din care nu a mai rămas nimic nedistrus de explozia provocată, nu se vedea nici o perspectivă pentru refacerea producerii energiei electrice. în câteva zile, într-o clădire anexă la Primăria oraşului se pune în funcţiune o instalaţie de producere a energiei electrice (cu o maşină de abur luată de la o batoză a agricultorului Gindele Janos şi cu un dinam luată de la o moară) pentru a asigura energia electrică necesară comandamentului sovietic rămas în spatele frontului şi care s-a instalat în clădirea primăriei. Din energia produsă aici s-a alimentat şi iluminatul public (cca. 30 becuri) pe strada principală. Oraşul Cărei a rămas câteva luni de zile în întuneric, datorită foştilor aliaţi de război. A durat circa patru luni de zile până când reţelele electrice au fost reparate, a fost instalat, într-un şopron improvizat un transformator adus din Ungvăr. Cu energia importată pe linia 35 kV a fost începută furnizarea energiei electrice în Cărei. Se fac demersuri pentru procurarea de grupuri electrogene diesel în vederea reluării producţiei de energie electrică. De acum înainte producerea şi distribuirea energiei electrice se face numai în curent alternativ. în 1949 se termină construcţia clădirii uzinei electrice. Noua clădire avea două săli de maşini, dotată cu un sistem de macarale de 10 tone (pod rulant), în care au încăput până la cinci grupuri electrogene. De asemenea, clădirea a avut toate anexele pentru echipamentele auxiliare necesare funcţionării unei centrale electrice. Centrala a fost dotată cu grupurile electrogene învechite cu o stare de uzură avansată, care au fost demontate pentru casare în diferite oraşe ale ţării. Au fost aduse în Cărei, au fost reparate şi puse în funcţiune. Aceste grupuri nu au prezentat siguranţă în funcţionare au stat mai mult timp în reparaţie decât au funcţionat. După încetarea importului de energie electrică din Ujgorod (Uniunea Sovietică), la începutul anilor 1950, uzina electrică nu a mai putut furniza energie electrică consumatorilor din Cărei decât cu mari greutăţi şi cu multe sacrificări (cu întreruperea temporală a unor consumatori). La mijlocul deceniului situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult datorită creşterii nevoilor de energie. Situaţia s-a îmbunătăţit, după punerea în funcţiune în 1958 a liniei LEA-35 kV Cărei - Satu Mare, de 40 km. în continuare prin această linie a fost transportată energia necesară din centrala electrică Satu Mare. Energia transportată iniţial la 22 kV, a fost preluată de o staţie de transformare 22/6 kV, construită pe partea dreaptă a drumului Satu Mare, în apropriere de calea ferată Cărei - Zalău. în perioada 1960 - 1962 pe terenul Uzinei Electrice Cărei a fost construită o staţie de transformare 35/6 kV, de 3000 kVA, LE A- 35 kV a fost prelungită până la această staţie, iar staţia iniţială de 22/6 kV a fost desfiinţată. Capătul din Satu Mare al linie 35kV a fost racordată în Staţia de Transformare 110/35/6 kV Satu Mare 1, definitivând prin această legătura cu SEN. în Uzina Electrică Cărei au fost demontate majoritatea grupurilor electrogene. în 1963 a mai rămas un sigur grup în stare de funcţionare cu un motor diesel MAN 320 CP, puterea disponibilă a fost de 130 kW. Atunci necesarul de putere în orele de vârf de sarcină era 480 kW. Acest grup a fost menţinut în rezervă şi a funcţionat numai în cazuri de necesităţi majore alimentând numai consumatorii importanţi. O funcţionare mai 122
