Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Czikker András oraşului. Producerea energiei electrice a fost făcută în curent continuu. Distribuţia a fost făcută în sistem cu trei conductoare, la tensiunea de 110 V pentru iluminat şi la 220 V pentru forţă (motoare electrice, inclusiv pentru tramvai). Dezvoltarea utilizării energiei electrice progresează într-un ritm redus până la terminarea primului război mondial. Chiar între cele două războaie mondiale se constată o dezvoltare modestă până la terminarea crizei economice mondiale din anii 1929 - 1932, când se fac primii paşi mai hotărâţi pentru industrializarea oraşului prin înfiinţarea de întreprinderi noi, respectiv extinderea celor existente, de exemplu: fabrica de vagoane „Unio”, întreprinderile textile, turnătoria „Prinz” etc. în anul 1918 Uzina Electrică avea 2700 abonaţi casnici şi peste 65 abonaţi de altă categorie. Deja se punea problema necesităţii creşterii producţiei de energie electrică. Astfel, în perioada 1921 - 1926, se montează un cazan tip „Steinmmuler” pe lemne şi a fost înlocuită bateria de acumulatoare de 1520 Ah, uzată, cu o baterie de capacitate mai mare, 2610 Ah. La data de 8 iunie 1927, se inaugurează noul sediu al uzinei electrice de pe drumul Baia Mare nr. 3, lângă podul ce traversează Someşul. La aceea dată se discuta de necesitatea trecerii la curentul alternativ în alimentarea consumatorilor de energie electrică. Vechiul sistem de curent continuu nu mai putea asigura energia necesară, care era într-o expansiune continuă şi astfel era o piedică în calea dezvoltării viitoare. în anul 1930 începe reproiectarea Uzinei Electrice în vederea reconstrucţiei, după concepţii şi tehnologii noi. Drept urmare au loc, în anii 1934 - 1936, amplificarea şi modernizarea instalaţiilor electroenergetice ale oraşului, constând din următoarele lucrări principale: ■ Instalarea într-o clădire nouă a trei grupuri de generatoare de curent cu turbine cu abur (grupuri turbogeneratoare), din care unul de 760 CP şi două de câte 1500 CP, împreună cu cazanele de abur aferente. După punerea în funcţiune a noilor agregate uzina veche se desfiinţează. ■ Refacerea şi extinderea reţelei de distribuţie în vederea trecerii la alimentarea cu energie electrică, a consumatorilor în curent alternativ de 50 Hz. în acest scop a fost construită reţeaua de distribuţie de medie tensiune, la 3x6000 V, şi reţeaua de joasă tensiune cu patru conductoare de 3x380/220 V, pentru alimentarea directă a consumatorilor. Au fost începute construirea posturilor de transformare, în centrele de consum, pentru reducerea (transformarea) tensiunii de la medie la joasă tensiune. Primul post de transformare a alimentat cu energie electrică, Spitalul Orăşenesc şi zona adiacentă. în anul 1938 centrala a avut o putere instalată de 2560 kW şi asigura alimentarea a 5280 abonaţi, având o producţie de 3678879 kWh energie electrică. La începutul celui de al Il-lea Război Mondial, Satu Mare a avut o Uzină Electrică dintre cele mai modeme şi bine echipată, care a satisfăcut nevoile de energie electrică a tuturor consumatorilor, având şi rezerve pentru producerea necesarului de energie în continuă creştere. Această centrală electrică modernă devine „victimă” a războiului (ca şi multe alte valori), după trecerea frontului (22 octombrie 1944) a fost distrusă aproape în întregime. în vederea asigurării cu energie electrică a consumatorilor mai importanţi (spitalul, abatorul, instituţii importante etc.) se pun în funcţiune utilaje de producere a energiei electrice improvizate, un grup electrogen în curtea dantelăriei din fosta stradă Kossuth Lajos. Pe strada Ana Ipătescu se montează un dinam acţionat de o maşină de aburi a unei batoze. Muncitorii de la Uzina Electrică descoperă, în gara de la Ghilvaci într-un vagon abandonat, două grupuri electrogene Ganz-Iendrasik Diesel. Aceste grupuri au fost aduse şi montate în subsolul clădirii administrative a Uzinei Electrice, care a rămas 118
