Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 10-11. (2009-2010)
Tamás Sike: Analiza cantitativă şi calitativă a hranei la strigă (Tyto alba guttata) în Judeţul Satu Mare
Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii\!o\. X-XI (2009-2010) most frequent prey species was the sparrow, Passer domesticus. The number of amphibians were extremly low in the barn owl's diet and just one reptile species was present in the pellets, Tacerta agilis. Mammal species like Kattus sp., Arvicola terrestris or Talpa europea were present in the barn owl's diet in winter season when food source is scarce or because the captured preys were sick or too weak to fight. Introducere In trecut s-a acordat o atentie surprinzător de mică cercetării biologiei hranei la strigile din România. Mai mulţi autori (Mikkola 1983, Bősé şi Guidali 2001, Taylor 1994) amintesc diferenţe importante cantitative şi calitative în hrănirea strigilor din diferite regiuni, fapt explicat în principal cu diferenţele ofertei de hrană din aceste regiuni. Scopul cercetării mele este studiul biologiei hranei la populaţia de strigă din nord-vestul României. Cu ajutorul ingluviilor colectate de pe teritoriul judeţului Satu Mare pe o perioadă de şase ani, am încercat să formez o imagine cât mai amplă asupra caracteristicilor hranei la strigile din această zonă. Scopul principal al studiului de faţă este determinarea spectrului trofic la strigă şi caracterizarea cantitativă şi calitativă a acestuia. Prin analiza cantităţii importante de ingluvii colectate pe parcursul mai multor ani, doresc să identific cu o precizie cât mai mare lista speciilor consumate de strigă în judeţul Satu Mare. In literatura de specialitate cea mai răspândită viziune despre hrănirea strigii afirmă, că ea se bazează în principal pe speciile frecvente de microtide (Mikkola 1983, Yalden 1985, Herrera şi Hiraldo 1976). Există totuşi semnale referitoare la unele zone, unde principalele specii de pradă sunt chiţcanii (Schmidt 1973). Unii autori (Mikkola 1983) le consideră a fi fenomene izolate, datorate unor indivizi cu o specializare trofică pronunţată, ceea ce nu e specific strigii. Pe lângă identificarea principalelor surse de hrană este importantă şi identificarea surselor alternative, reprezentate de specii pradă capturate cu frecvenţă medie sau rar, care asigură hrana în lipsa principalelor specii pradă. Sunt exemple de cazuri când populaţii întregi de strigă supravieţuiesc în absenţa microtidelor (Mebs şi Scherzinger 2000) sau în cazuri extreme, în lipsa mamiferelor disponibile, se hrănesc cu reptile (del Hoyo şi colab. 1999). Material şi metode Cercetările de biologia hrănirii le-am realizat bazându-mă pe metoda analizei ingluviilor, care este cea mai simplă metodă de studiere a caracteristicilor de hrănire la strigiforme, deoarece ingluviile pot fi colectate în număr mare de sub locurile de odihnă. Totodată este o metodă acceptată şi din punct de vedere al protecţiei naturii, deoarece nu are efect negativ important asupra păsărilor studiate (Csorba şi Pecsenye 1997). Ingluviile au fost adunate pe parcursul studiului corologic al zonei, respectiv cu ocazia unor eşantionări stabilite. De fiecare dată am adunat toate ingluviile din jurul cuibului şi al locului de odihnă, astfel data următoare am putut stabili mai 122
