Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
de la Viena, cerând sfatul asupra măsurilor ce urma să le aplice. Maria Tereza, cum era de aşteptat, a cerut măsuri extreme împotriva acestui „ingrat neam valah”.10 11 Lupta începută de preotul Gavriil Papp nu a avut sorţi de izbândă, deşi a intrat în memoria colectivă a credincioşilor din zonă, din nefericire acţiunea conjugată a autorităţilor locale şi a episcopilor ruteni de Muncaci au dus la maghiarizarea treptată mai ales prin şcoală şi biserică a multor sate din comitat, putând fi exemplificate satele Petea, Atea, Vetiş, Doba, Boghiş, Oar, Ghenci, Odoreu fără a mai pomeni de cele de dincolo de actuala frontieră. Revoluţia de la 1848 a adus noi speranţe sătmărenilor, având puternice accente sociale, în numeroase sate având loc manifestări şi revendicări, mai ales la Medieşu Aurit", autorităţile răspunzând prin formarea unor „gărzi naţionale” pentru apărarea marilor proprietăţi a nemeşilor, arestând şi chiar condamnând mai mulţi răsculaţi, totodată pornind o acerbă persecuţie împotriva preoţilor români, pentru că, deşi timide, apăruseră şi revendicările naţionale. Unul din primii promotori ai ideii naţionale a fost preotul cărturar Moise Sora Noac (Novac). Fiu de preot născut în părţile hunedorcne, studiază teologia la Oradea în vremea marelui episcop Vulcan, perioadă în care se remarcă prin publicarea răspunsului dat unui anume Andrassy care afirma că românii se trag din puşcăriaşii Romei12. Extrem de inteligent dar şi incomod, este marginalizat, ajungând preot în mai multe parohii sătmărene unde îşi continuă preocupările literare făcând traduceri din clasici latini şi publicând articole în mai multe ziare româneşti, păstrându-se şi o parte din corespondenţa dusă cu George Bariţiu. Revoluţia din ’48 l-a prins ca paroh la Hurezu Mare, unde, cere printre altele introducerea limbii române în administraţie, va susţine şi pune în circulaţie toponimicul „Satu Mare” în loc de „Szatmári’13, propune înfiinţarea unei eparhii româneşti la Baia Mare14 şi datorită activităţilor sale considerate subversive este acuzat atât de vicecomitele Gabanyi (care-1 numeşte „preot ortodox”), de contele Károlyi, cât şi de conducerea comitatului Sălaj (care îl învinovăţeşte că vrea „să scoale pe români asupra noastră”)15. Este condamnat şi încarcerat la Cărei, de unde reuşeşte mai apoi să scape. S-au remarcat şi alţi preoţi, unii participând la adunarea de la Blaj, aceştia fiind loan Pop Suduranul din Sărăuad, Demetriu Coroianu din Craidorolţ, şi Dănilă Vultur din Bârsău, oameni de adâncă ţinută intelectuală şi morală, care, întorşi acasă, vor semăna în inimile păstoriţilor lor crezul că românii trebuie să se ridice prin cultură şi credinţă, că trebuie să-şi formeze o elită care să aibă puterea să se lupte pentru izbăvirea naţională. Unul dintre cei mai remarcabili oameni de cultură pe care l-a avut oraşul nostru a fost protopopul Petru Bran, poate primul animator al vieţii culturale româneşti,l6căruia noi îi datorăm faptul că vorbim azi limba maternă, fiind iniţiatorul înfiinţării primei catedre de limba română la gimnaziul catolic regesc. In 1857 vine în Satu Mare în locul preotului rutean loan Gulovici, („celebru” pentru o aşa numită „scrisoare” trimisă ministrului cultelor prin care-1 implora să-l ajute să devină episcop de Gherla, după moartea lui Ion Alexi: „Cu smerenie cad la picioarele tale şi te rog ca luând în considerare activitatea mea din Satu Mare, unde în decurs de 20 de ani am făcut vrajbă între românii de acolo şi mi-a succes a maghiariza o parte bunicică din ei, să pui pe capul meu acea coroană, căci îţi promit că tot aşa voi face şi cu dieceza Gherlei”)17, având o astfel de moştenire, este conştient de misiunea grea ce îl aştepta, spunând: „Poporenii din Satu Mare, prin înjuria timpurilor trecute îşi pierduseră mai de tot cele mai scumpe tesaure: limba şi naţionalitatea. Când ajunsei eu aici de paroh, îmi veni cea mai grea temă de rezolvat: să resuscitez numele Lupta preoţilor români sătmăreni pentru unitate naţională 10 ibidem, p. 324 11 Câmpean Viorel, op. cit., p.28 12 Ibidem, p. 18 13 George Vulturescu, op. cit, p. 154 14 Ibidem, p. 155 15 Viorel Ciubotă, op. cit., p. 29 16 Viorica Bilţ Ursu, Un animator al vieţii culturale româneşti din Satu Mare. Profesorul Petru Bran, în Cronica Sătmăreană nr. 627 din 25.02.1970 17 Vasile Scurtu, Petru Bran, un luptător al trecutului românesc din Satu Mare, Ed. Presa Liberă Satu Mare, 1939, p. 18 129
