Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Doru Lostun de român din decadenţă şi să dezleg limba română din cătuşele în care o ţinea înăbuşită elementul străin.”18 Cu toată opoziţia autorităţilor dar şi a românilor deznaţionalizaţi, reuşeşte să înfiinţeze „Societatea de lectură a elevilor români”, o bibliotecă românească, organizează recitaluri cu creaţii patriotice, poartă o bogată corespondenţă cu Timotei Cipariu, publică numeroase articole în revistele „Amicul Şcoalei”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Concordia”, publică şi tipăreşte prima carte în limba română din Satu Mare şi luptă pentru deschiderea unui gimnaziu românesc la Baia Mare sau Seini. Datorită abnegaţiei şi zelului cu care a luptat pentru, culmea, „românizarea,, românilor, şi-a atras duşmănii chiar şi în biserica în care slujea, în timpul Sf. Liturghii era apostrofat şi lovit cu cârjele, astfel încât în cele din urmă este suspendat, se îmbolnăveşte, sfârşind sărac şi părăsit de toţi într-un azil din Budapesta.19 Opera începută de acest neobosit luptător va fi continuată de o altă mare personalitate, preotul Ioane Marcu. Este iniţiatorul şi organizatorul conferinţelor intelectualităţii din comitat în chestiunea limbii şi ortografiei române, răspunzând astfel proiectului întocmit de Titu Maiorescu printr-o variantă a ortografiei latinizante20. Această variantă ni s-ar părea azi cel puţin deplasată, dacă nu comică, dar trebuie să ne gândim la contextul istoric şi la permanenta tensiune la care în acele vremuri intelectualitatea ardeleană era supusă unei acţiuni de maghiarizare forţată. Şi am dori să aducem două argumente în susţinerea acestei teze. Primul, constă în faptul că majoritatea preoţilor şi-au botezat copiii cu nume latine ce nu puteau fi traduse, caz celebru fiind a preotului cărturar loan Siviu Szilagyi din Vezendiu care îşi schimbă numele în „Sălăgeanu”, lucru nemaVaizit pe atunci, fiind acuzat de daco-românism, a fost binecuvântat de Dumnezeu cu naşterea a 17 copii, 11 rămânând în viaţă, majoritatea făcând studii superioare ajungând preoţi sau avocaţi, cărora le-a dat următoarele nume: loan Silviu Junior, Marţial, Tertulia, Camil Luciu, Tit Liviu, Virgiliu, Sever, Salustia, Sempronia, Sergiu.21 Al doilea argument este de ordin liturgic teologic, mitropolitul Vancea la 1870 editează un „Liturghier” în care introduce un limbaj latinizat greu de înţeles de popor22 dar cu reverberaţii până azi, făcând în cele ce urmează un paralelism de expresii: Cercetează [urnea aceasta cu miCă şi îndurare,Cercetează [urnea aceasta cu misericorde şi cu îndurări, trimite peste noi mileie Taie bogate trimite peste noi îndurărUe Taie copioase încă ne rugăm ca să se păzească Sf- Locaşui acesta de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop încă ne rugăm să se păzească Sf- [ocuinţa aceasta de peste, de foamete, de cutremur, de ezundare Scfiimbatu-te-ai ia faţă Transfiguratu-te-ai (a fizionomie [Fecioara [Maria Verguia Maria Revenind la personalitatea părintelui Marcu după această divagaţie, merită menţionat faptul că a fost deosebit de activ şi din punct de vedere politic, participând la conferinţa Partidului Naţional Român de la Sibiu în 1881, unde s-a redactat un „Memorial” adresat opiniei publice occidentale, care conţinea dezideratele românilor ardeleni. Apoi, trebuie amintită dorinţa de a găsi un mijloc de unire a celor două biserici într-una singură, publicând la 1883 lucrarea „Biserica Română”, pe care a trimis-o unor feţe bisericeşti de peste munţi şi chiar prim-ministrului Ion Brătianu.23 Activitatea celor doi preoţi sătmăreni a netezit calea pentru cel care avea să fie cel mai mare luptător al cauzei naţionale, preotul Vasile Lucaciu, despre activitatea căruia s-au scris şi se vor mai scrie cu siguranţă tomuri întregi şi pentru acest motiv nu vom stărui asupra personalităţii sale atât de cunoscute, 18 George Vulturescu, op. cit., p. 52 19 Vasile Scurtu, op. cit., p. 15 20 Claudiu Porumbăcean şi Bujor Dulgău, op. cit., p. 127 21 Câmpean Viorel, op. cit, p. 48 2‘ Dumitru Stăniloaie, Uniatisrnul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român. Bucureşti, 1973, p. 174 23 Câmpean Viorel, op. cit., p. 96 130
