Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
História Doinus ca sursă istorică. Unirea subiectivă Diana légár, Sárándi Tamás Orice eveniment, oricât de mărunt ar fi el, provoacă reacţii şi opinii diferite în rândul participanţilor şi al istoricilor. în cazul unor schimbări majore, cum ar fi cele din toamna anului 1918 - primăvara anului 1919, felul în care evenimentele sunt percepute de diverse personaje, de la liderii politici (şi de opinie) până la oamenii obişnuiţi din toate colţurile Europei diferă uneori radical. Factorii cei mai importanţi ai acestei diversităţi constă în gradul de implicare, personală sau comunitară (fie că este vorba despre o comunitate etnică, religioasă etc.) şi în capacitatea de a percepe anumite procese, care ţine de educaţie, de gradul de cultură şi, nu în ultimul rând, de mentalitate. Ca o consecinţă directă a diversităţii de opinie se naşte subiectivitatea surselor istorice. História domus se înscrie, pe acest palier al subiectivităţii, pe una dintre cele mai înalte trepte. Informaţiile oferite se află la „bunul plac” al preotului - autor, iar calitatea lor depinde astfel de formaţia culturală a acestuia, de gradul de informare asupra evenimentelor şi asupra vieţii comunităţii din care face parte, de implicarea şi opiniile sale subiective. Informaţiile oferite de acest tip de sursă sunt secundare din punct de vedere al aspectului abordat. Istoriografia română a pus, pe drept cuvânt, accentul pe evenimentul de importanţă majoră al Marii Uniri. Apropierea de o istorie pe care nu îndrăznim să o numim „totală” presupune însă cercetarea unor noi aspecte şi perspective, opinia „celuilalt”, oferită, credem, într-o anumită măsură, de História Domus. Comunităţile romano-catolice în cadrul cărora a luat fiinţă acest tip de document, majoritatea lor de etnie maghiară sau şvăbească, au avut propria percepţie asupra evenimentelor istorice discutate. Interpretarea informaţiilor oferite de História Domus oferă deci o completare a cunoştinţelor pe care le deţinem despre istoria acelei perioade. Evenimentele din toamna şi iarna anului 1918 După patru ani de război, toamna anului 1918 aduce cu sine armistiţiul între Antanta şi Puterile Centrale. Calitatea de învins în marea conflagraţie împinge Austro-Ungaria într-o succesiune rapidă de evenimente, soldate cu mutaţii politice importante. Dualismul instaurat în 1867 se destramă rapid, sub presiunea efectelor războiului. Atât Austria, cât şi Ungaria preferă să facă faţă separat pretenţiilor învingătorilor şi ale naţiunilor conlocuitoare în uriaşul imperiu. Ungaria se declară stat independent la 30 octombrie 1918, iar regele Carol VI îl aşează în fruntea statului, ca prim-ministru, pe Károlyi Mihály. Dintre cele trei partide care formau guvernul lui Károlyi, Partidul Social Democrat se bucura de popularitatea cea mai mare.1 Programul său politic cu tentă inovatoare, orientat spre rezolvarea unor probleme sociale stringente a câştigat teren şi în comitatul Satu Mare. Numai în zona Careiului socialdemocraţii câştigaseră adeziunea a aproape 3600 de membri.2 De asemenea, în Consiliul Popular al oraşului Satu Mare reprezentanţii Partidului Social-Democrat erau cei mai numeroşi (4 dintre cei 11 membri ai Consiliului). Pe fondul instabilităţii politice instaurate după dezmembrarea Austro-Ungariei, naţiunile fostului imperiu îşi organizează propriile instituţii conducătoare, consilii şi gărzi naţionale, fiecare sperând că, prin intermediul acestora, îşi va obţine dreptul la autodeterminare. Consiliul Naţional Român se înfiinţează la Arad, în 27 octombrie 1918. Conflictul se naşte însă odată cu suprapunerea diferitelor concepţii naţionale asupra aceluiaşi teritoriu. în ultimatumul adresat guvernului de la Budapesta, CNR îşi declara intenţia de a prelua controlul tuturor teritoriilor locuite de către români. Aflată într-o situaţie de criză, Ungaria acceptă 1 Romsics Ignác, Magyarország 20. századi története, Orisir Kiadó, Budapest, 2005, ' Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire 19]8-1919, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2004, p. 199. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008
