Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
negocierile cu reprezentanţii CNR.'In întâlnirea de la Arad însă, cele două părţi nu au putut găsi o cale comună de acţiune. 3 In privinţa funcţionării gărzilor naţionale, istoriografiile română şi maghiară au puncte de vedere diferite. în timp ce istoricii maghiari susţin că guvernul nu numai că a tolerat gărzile naţionale de altă etnie decât cea maghiară, ci a încurajat activitatea acestora, distribuind arme şi asigurând susţinerea financiară a membrilor (prin plata soldelor)4, istoriografia română afirmă interdicţia impusă de oficialii de la Budapesta asupra funcţionării gărzii naţionale române.5 Numărul membrilor acestor gărzi era destul de ridicat. în Satu Mare, Garda Naţională Maghiară era formată din 1200 de oameni, 50 de ofiţeri şi 7 mitraliere.6 Mişcarea naţională românească din Transilvania a culminat cu Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Participanţii, sosiţi în număr mare din toate părţile Transilvaniei, şi-au afirmat dorinţa de a se uni cu România. Ca formulă ideologică, adunarea s-a născut din însuşirea principiilor Wilsoniene, care au legitimat mişcări naţionale în întreaga Europă centrală şi de est a anului 1918. Sub impulsul aceloraşi idei, maghiarii au organizat o adunare similară la Cluj, în data de 22 decembrie. în privinţa numărului de participanţi şi a importanţei acesteia, diferenţele între istoriografia română şi cea maghiară sunt de asemenea semnificative.7 Naţionalismul exacerbat care domina întreaga regiune impune de multe ori regrupări de forţe. Sub presiunea evenimentelor derulate cu repeziciune, statul maghiar impune adeziunea formală a membrilor săi la idealurile naţionale, sub forma jurământului de credinţă. în Satu Mare, mai întâi funcţionarii, în luna decembrie a anului 1918, apoi preoţii de orice confesiune, în februarie - martie 1919, au depus acest jurământ.8 Consiliul Dirigent a interzis cu desăvârşire integrarea românilor sătmăreni în sistemul de stat al Ungariei, care presupunea tocmai depunerea jurământului de credinţă.9 Practica jurământului de credinţă faţă de statul suveran este de altfel întâlnită şi în anii următori, după instaurarea administraţiei româneşti. în mod similar, marea majoritate a funcţionarilor maghiari vor refuza depunerea jurământului de credinţă.10 11 în decembrie 1918, partea estică a comitatului Satu Mare, până la Baia Mare, se afla deja sub controlul armatei române. în fruntea regiunii rămase în Ungaria a fost numit comisarul guvernamental Makray Mihály. în decembrie 1918-ianuarie 1919 se manifestă o competiţie permanentă între dorinţa autorităţilor de a ţine situaţia sub control şi încercările populaţiei româneşti de a instaura puterea propriilor organe alese." Şi în rândul populaţiei româneşti au fost vizibile atitudini diferite faţă de autorităţile maghiar. Majoritatea românilor se opunea din răsputeri controlului impus de către statul maghiar. Conflictul între armată şi populaţia civilă ia uneori forme violente, ajungându-se la omoruri, încarcerări, refugiaţi.12 Cu toate acestea, au existat şi români mulţumiţi cu situaţia de fapt, contestatari ai actului de la 1 Decembrie, care au ajuns chiar să participe la adunări de protest împotriva Unirii.13 Satu Mare constituie un caz cu un anumit specific faţă de restul Transilvaniei. Aici, nici Consiliul Naţional Român Comitatens, nici Gărzile 3 Roz Alexandru, Consiliul Naţional Român central şi gărzile naţionale române din Arad: acte şi documente, Dacia, Cluj Napoca, 1993, p. 4 Fráter Olivér, Erdély román megszállása 1918-1919-ben, Kisebbségkutatás, 2000/2, www.hhrf.org/kisebbsegkutatas/kk_2000_02/cikk.php?id=246Frater 5 Ciubotă, Lupta românilor, p. 252. 6 Ciubotă, Lupta românilor, p. 203. Ciubotă, Lupta românilor, p. 207, K. Lengyel Zsolt, „Keleti Svájc és Erdély" A nagyromán állameszme magyar alternatíváinak története, in. Korunk, 2004/1-2, http://89.42.1 10.12/oldal.php?ev=2004&honap=I&cikk=508 8 Ciubotă, Lupta românilor, 201 9 Ciubotă, Lupta românilor, 231. 10 Bárdi Nándor, A Keleti Akció I, A romániai magyar intézmények anyaországi támogatása az 1920-as években, http://bardi.adatbank. transindex.ro/belso.php?k=19&p=2383 11 Gheorghe láncú, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român 1919-1920, Cluj Napoca, 1985, p. 14-15. 12 Ciubotă, Lupta românilor, p. 209-216, passim. 13 Lupta românilor din judeţul Satu Mare, pentru făurirea statului naţional unitar român. Documente 1848-1918, coord. V. Ciubotă, B. Dulgău, D. Radosav, S.V. Marinescu, Bucureşti, 1989, p. 494 Diana légár, Sárándi Tamás 120
