Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Ciprian Astaloş - Cristian Virag: Descoperiri funerare neolitice din judeţul Satu Mare
Ciprian ASTALOŞ — Cristian VIRÁG de 45°. Oasele membrelor inferioare par a fi aşezate oblic în groapa mormântului (sprijinite cu genunchii de peretele gropii) din cauza dimensiunii mici a gropii. Mormântul nu avea inventar. Cronologie / încadrare culturală: neoliticul timpuriu, cultura Starcevo-Criş III B-IV A bibliografie: Iercoşan 1995; Iercoşan 1999; Németi 1999, p. 89-90; Németi et al. 2002 10. Tiream- Drumul Tireamului (com. Tiream) Context: Situl se află pe o limbă de pământ care intră adânc în valea Ierului, fiind înconjurat pe trei părţi de apă şi mlaştină, la cca. 1,5 km de capătul corn. Tiream, în dreapta şoselei Tiream — Vezendiu. în 1977, lucrări de lărgire a şoselei şi construire a unei parcări au afectat situl, fiind salvate parţial trei gropi menajere. Descriere: Informaţiile despre mormântul (Ml /1977) descoperit în acest punct sunt sumare şi contradictorii. J. Németi scria despre un mormânt de inhumaţie în poziţie chircită, fără inventar, în timp ce N. Iercoşan descrie (pe baza informaţiilor de la J. Németi!) un mormânt de inhumaţie cu scheletul întins pe spate şi orientat SV—NE. In orice caz, sigur e că respectivul mormânt se află (potrivit ambilor autori) în perimetrul sitului neolitic. Cronologie / încadrare culturală: neoliticul mijlociu, cultura Pişcolt, faza mijlocie (conform ceramicii din complexele salvate) sau eneoliticul timpuriu, cultura Tiszapolgâr (ipoteză a lui N. Iercoşan, bazată pe faptul că la 300 m vest de mormânt, la Vezendiu, se află o aşezare Tiszapolgâr). bibliografie: Németi 1999, p. 21; Iercoşan 1993, p. 11, nota 9 11. Urficem - Vamă (corn. Urziceni) Context: Situl se află pe frontiera româno — maghiară, pe un grind din valea Pârâului Negru. în ultimii ani, cu ocazia construirii noilor vămi, s-au făcut săpături de salvare, atât în Ungaria (Valiaj19) cât şi în România (Urziceni), situl fiind identificat de ambele părţi ale frontierei. Descriere: Au fost descoperite trei complexe cu oase umane atribuite neoliticului, toate săpate în campania din 2003. Ml (planşa III—3) reprezintă o îngrămădire de oase umane fragmentare, fără conexiune anatomică, depusă în umplutura complexului CI, un şanţ (17x1,5 m) cu mult material ceramic şi câteva piese de os şi obsidian. М2 (planşa III—4), parţial deranjat de un complex ulterior (modern) avea groapa mormântului ovală ca formă, cu dimensiunile, atât cât s-au păstrat, de 60 x 52 cm. Scheletul era slab conservat, cu o parte a membrelor inferioare lipsă, fiind tăiate de complexul modern amintit mai sus. Poziţia scheletului era chircit puternic (cca. 40°) pe dreapta, fiind orientat SV—NE. Direcţia privirii era spre SSE. Craniul a fost fragmentat probabil de intervenţii antropice ulterioare neoliticului (un complex ulterior fiind săpat chiar până pe nivelul mormântului). Braţele sunt puternic îndoite, cu palmele la faţă. Mormântul era lipsit de inventar. M8 (planşa III—1) prezenta o groapă de formă ovală. Scheletul, destul de bine conservat, era în poziţie chircită moderat (între 55° şi 65°) pe partea stângă, fiind orientat E-V. Ca inventar, mai multe mărgele de marmură de diferite dimensiuni (planşa 111-2/1-2) ли fost descoperite plasate în jurul calotei craniene. Un fragment de cupă cu picior, aflat în spatele scheletului, completează inventarul mormântului20. Cronologie / încadrare culturală: neoliticul mijlociu, cultura Pişcolt, faza mijlocie (însă nu este exclus ca M8 să aparţină de fapt culturii Bodrogkeresztúr, în acest caz fragmentul de vas atribuit culturii Pişcolt ar fi în poziţie secundară). Totuşi, M8 se află la o distanţă considerabilă de celelalte morminte de tip Bodrogkeresztúr (cca. 10 m faţă de M6 şi 5 m faţă de M7, ultimul aflat în poziţie secundară în umplutura unui şanţ modern de drenare a apei). bibliografie: Gindele et al 2004; Virág 2004b Observaţii generale O primă observaţie ce se impune în urma parcurgerii repertoriului descoperirilor este aceea că exploatarea ştiinţifică a acestora la standardele maxime pe care le-ar fi permis însuşi starea lor de 19 Almâssy et al 2003 20 M8 apare sub denumirea de M7 la Virág 2004b, p. 43 şi e atribuit culturii Bodrogkeresztúr. In urma reevaluării materialului, mormântul a fost redenumit şi atribuit mai degrabă culturii Pişcolt. In acelaşi studiu, М3 este atribuit neoliticului mijlociu, dar o analiză mai atentă a contextului şi inventarului a dus la concluzia că de fapt aparţine culturii Bodrogkeresztúr. 80
