Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Ciprian Astaloş - Cristian Virag: Descoperiri funerare neolitice din judeţul Satu Mare
Descoperiri funerare neolitice din judeţul Satu Mare conservare este imposibilă. Mai mult, în unele cazuri nu a fost atins nici măcar nivelul minim de rigoare al unei simple descrieri a complexului funerar. E necesar să menţionăm aici faptul că nu am avut la dispoziţie toate datele disponibile (spre exemplu, planurile şi desenele originale de la Cărei, Pişcolt şi Căpleni). Calitatea descrierilor şi a interpretărilor va creşte cu siguranţă în urma unei viitoare analize făcute şi pe baza documentaţiei existente, dar neutilizate la alcătuirea prezentului studiu. Principala problemă o constituie însă abordarea contextelor funerare începând cu munca de teren şi sfârşind cu munca de laborator şi interpretările. Majoritatea descoperirilor provin din săpături de salvare de mai mare sau mai mică amploare, ceea ce a avut un impact negativ asupra acurateţii săpăturilor şi a înregistrărilor (impact care ar trebui totuşi să fie limitat, inclusiv în cazul cercetărilor de salvare). Dar, fie că e vorba de săpături de salvare sau sistematice, tehnicile de excavare şi înregistrare a descoperirilor mortuare nu au fost întotdeauna cele mai potrivite. Utilizarea excavatorului pentru îndepărtarea stratului vegetal şi parţial a stratului de cultură în cazul săpăturilor de salvare extinse de la Tăşnad şi Halmeu a făcut ca gropile mormintelor să fie detectate de la nivelul sterilului arheologic, aprecierea adâncimii acestora de la nivelul de călcare neolitic fiind astfel imposibilă (sau cel mult poate fi aproximată). Astfel devine imposibilă şi eventuala identificare a vreunui marcaj la suprafaţă al mormântului. Acest tip de informaţii sunt importante deoarece forma şi adâncimea gropii funerare ar putea fi legate de statutul social sau genul decedatului21. Observaţiile asupra sedimentului din morminte sunt sumare sau lipsesc, probe de sol fiind prelevate în foarte puţine cazuri. Analizele de laborator sunt aproape cu desăvârşire absente, inclusiv analizele antropologice. în ce priveşte datarea mormintelor, prima observaţie ce se cuvine făcută este aceea că nici unul dintre complexele mortuare sau presupus funerare analizate, nu beneficiază de o datare directă prin metoda 14C sau orice altă metodă de datare absolută. Singurele metode de încadrare cronologică (sau mai bine spus, culturală) folosite au fost prin analiza materialului arheologic: fie a inventarului complexului propriu-zis, fie pe baza analizei ceramicii din situl de care e legat complexul respectiv. De aici rezultă şi situaţii neclare, în care un context e dificil de atribuit cu siguranţă uneia sau alteia dintre culturile arheologice. Neoliticul timpuriu Cele mai vechi morminte descoperite pe teritoriul judeţului Satu Mare datează din neoliticul timpuriu, din aşezarea de la Tăşnad — Sere. Cultural, pe baza analizei stilului ceramic, situl poate fi încadrat în fazele târzii ale culturii Starcevo-Criş (III В - IV A)22. Mormintele M 1, 2, 3 şi 4 aparţin cu siguranţă neoliticului timpuriu. Probleme ridică însă încadrarea scheletului descoperit în 1999 deoarece N. Iercoşan menţionează fragmente ceramice Coţofeni ca provenind din groapa asociată acestuia23.. Toate mormintele de la Tăşnad — Sere au fost identificate în perimetrul aşezării. Trei dintre morminte aveau groapă proprie, săpată în solul nederanjat antropic. Scheletul din Ml era depus în umplutura unui complex ce ar putea fi groapă (menajeră?) sau bordei. Despre scheletul descoperit de N. Iercoşan în 1999, se ştie doar că provenea din umplutura unui complex, probabil o groapă. Toate cele patru morminte de inhumaţie sigur datate conţineau schelete depuse în poziţie chircită pe stânga. Orientarea lor însă era variată (NNV, V, NNE, NEE). Inventarul funerar păstrat lipseşte din majoritatea mormintelor, doar în М3 fiind descoperite două lame din obsidian. Mormintele de la Tăşnad, prin caracteristicile lor, se aseamănă pe deplin celorlalte morminte din arealul culturii Starcevo-Criş24. Raritatea mormintelor cu inventar în întreg arealul culturii poate fi observată clar dintr-o statistică recent întocmită din care reiese că doar 6,9 % dintre mormintele pentru care au fost date disponibile, au avut inventar25. Neoliticul mijlociu Din neoliticul mijlociu, pe teritoriul judeţului Satu Mare, s-au identificat probabil şapte situri cu descoperiri mortuare. Spunem probabil, deoarece atribuirea culturală a mormintelor de la Căpleni — Canalul de irigaţii şi Tiream e sub semnul întrebării, ca şi definirea ca mormânt a contextului de la Pişcolt — Nisipărie. în plus, în cazul celor patru morminte de la Andrid, avem de-a face doar cu 21 Parker Pearson 1999, p. 5 22 Lazarovici 1984 23 Iercoşan 1999 24 Marinescu-Bîlcu 2000, p. 113; Paluch 2004 25 Paluch 2004, p. 38 81
