Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Cătălin A. Lazăr: Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş
Cătălin Л. LazAr funerar, fiind utilizat, de cele mai multe ori, pentru vopsirea defuncţilor* 76. Unii autori realizează distincţia între modurile de depunere a ocrului în morminte: sub formă de bulgări (în acest caz fiind considerat inventar funerar) sau pulbere, presărată peste corpul defunctului (element de tratament funerar)77. Totodată, am exclus din analiză unele elemente, considerate de autorii unor cercetări ca aparţinând inventarului funerar. Spre exemplu, în unele morminte de la Trestiana (Ml8, В/Ml, B/M2) şi Gura Baciului (M6), lângă defuncţi, s-au descoperit pietre de dimensiuni mici, uneori arse78. Acestea puteau ajunge în complexele respective accidental, în momentul umplerii gropilor respective, în urma unor procese post-depoziţionale sau datorită bioturbaţiilor produse de anumite animale cavernicole79 80, acestea din urmă putând antrena pe «ganguri» respectivele pietre. De asemenea, nu am inclus în prezentul studiu fragmentul de topor descoperit în umplutura gropii mormântului B/M5 de la Trestiana, considerat de autoarea cercetărilor „element de inventar funerar1'80. Deşi, au existat opinii conform cărora obiectele descoperite în umplutura gropilor funerare reprezintă rezultatul unor practici rituale81, considerăm că prezenţa acestor piese se datorează unor perturbări datorate proceselor postdepoziţionale. In vederea unei bune gestionări a datelor disponibile am preferat aplicarea unui sistem complex, structurat pe mai multe criterii de analiză: Criteriul 1 — categoriile de piese reprezentate în contextele funerare. Am optat pentru împărţirea obiectelor de inventar în cinci categorii: 1. vase ceramice, 2. piese litice (au fost incluse în această categorie piesele de silex, obsidian, piatră şlefuită); 3. podoabe, 4. obiecte realizate din materii dure animale (corn, os). Au fost excluse obiectele de podoabă realizate din aceste materiale; 5. alte obiecte (plastică, alte categorii de piese de lut ars etc.). In această împărţire ne-am raportat la funcţionalitatea obiectelor, la frecvenţa lor în aşezări şi complexe funerare, la materialele din care erau realizate. Criteriul 2 — tipologia acestor piese. încadrarea tipologică a diferitelor categorii de materiale va reprezenta un alt criteriu de analiză aplicat. Tipologia obiectelor se va realiza pentru fiecare din cele cinci categorii de piese propuse. Studiul tipologic va ţine seama de diversele elemente definite pentru fiecare grupă de obiecte (ceramică, utilaj litic ş.a.). Criteriul 3 — cantitatea obiectelor de inventarfunerar. Din punct de vedere cantitativ ne-am raportat la numărul de obiecte asociate defunctului. In această evaluare am „exclus” categoriile de materiale şi ne-am referit strict la numărul de piese prezente în complexele funerare. Criteriul 4 — calitatea obiectelor de inventar funerar. Analiza calitativă a bunurilor de inventar funerar se va realiza raportându-ne la calitatea materiilor prime din care erau realizate diversele categorii de piese, modul/tehnicile de realizare, gradul de fragmentare (dacă este cazul), starea de conservare a pieselor în momentul descoperirii şi, eventual, cauzele deteriorării, pentru a putea sesiza dacă starea piesei este rezultatul unui act intenţionat sau a unor factori de mediu ori accidentali82. Criteriul 5 — frecvenţa obiectelor de inventar funerar. O altă chestiune analizată se va axa pe frecvenţa artefactelor descoperite în complexe funerare. Din această perspectivă am definit două grupe de obiecte: 1. „piese comune”, specifice aşezărilor şi contextelor funerare, realizate din materii prime accesibile respectivelor comunităţi (silex, lut, os, corn etc.), provenite din surse locale sau nu; 2. „piese exotice” - obiecte realizate din materii prime a căror sursă nu era locală, cu frecvenţă scăzută în complexele acestei culturi. Astfel, unele categorii de piese, cum ar fi de exemplu obiectele realizate din valve de scoici marine, pot fi considerate „piese exotice”, deoarece frecvenţa lor este scăzută atât în aşezări cât şi în morminte. Majoritatea acestor cochilii aparţin unor specii ce nu existau în zona balcanică, provenienţa lor fiind sudică. Criteriul 6 — modul de dispunere în morminte al obiectelor de inventar funerar faţă de corpul defuncţilor. Amplasarea pieselor de inventar funerar în anumite zone poate reprezenta un indice funcţional (de exemplu mărgelele descoperite în zona gâtului) sau pot indica existenţa/inexistenţa unor reguli în această privinţă83. De asemenea, modul de plasare a obiectelor în raport cu corpul poate indica relaţia Pearson 2001, p.10-11; Brück 2004, p.324-325). 76 Paluch 2004, p.36-37; Sprague 2005, p.70-71. 77 Paluch 2004, p.36-37. 78 Popuşoi 1980, p.130-132; 1992, p.29-31; 2005, p.53-54; Lazarovici - Maxim 1995, p.186. 79 Vezi Haită 2003, p.26. 80 Popuşoi 2005, p.56. 81 King 2004, p.227. 82 Sîrbu 2003, p.72. 83 McHugh 1999, p.64. 34
