Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Cristian I 'I IV IC interferenţe. Astfel, Szatmár 1 este redefinit ca momentul de pătrundere a comunităţilor Starcevo, varianta transilvană, în timp ce Szatmár 11 este echivalat cu AVK 1, fiind subliniat rolul hotărâtor jucat de Starcevo—Criş, varianta transilvană, în formarea acestei culturi. AVK 11 corespunde ca moment cu răspândirea acestei culturi în sud, până în zona Mureşului, unde intră în contact cu cultura Vinca A. în Slovacia, la acest orizont cronologic sunt definite grupurile Barca 111, Kopcany35. O percepţie total diferită de cele exprimate anterior o reprezintă cea a lui C). Trogmajer care, pe baza săpăturilor de la Szolkszentmârton şi Gyálarct-Szilágyi, consideră că ceramica liniară apare simultan cu cultura Körös, ambele având la bază comunităţile tardenoasiene’6. La Gyálarét— Ssglágyi, în groapa nr. 1, O. Trogmajer observă materiale Körös timpurii alături de ceramică liniară, de unde autorul concluzionează că cele două fenomene diferite apar concomitent şi evoluează în paralel. Evident, această ipoteză este total eronată şi are la bază necunoaşterea temeinică a acestor materiale, cel puţin la vremea respectivă’7 * * *. Faza timpurie a culturii AVK este contemporană cu cultura Körös în sud. De altfel, şi Kalicz şi Makkay au susţinut rcdcfinirca fenomenului Szatmár 1 ca identic cu Starcevo—Criş, varianta transilvană, utilizând însă în continuare termenul de Szatmár 1. J. Korek, pe baza ceramicii pictate, consideră descoperirile de la Számossalyi, Kisvarsany, Sonkád ca fiind Szatmár 11. Totodată, acesta consideră ceramica pictată din zona Someşului ca având caracteristici mai arhaice, dar prezenţa unor forme mai evoluate—picioarele de cupă în formă de clopot—precum şi pictura în formă de spirală îşi găsesc analogiile în materialele de tip Kopcany, Raskovce. Lucrările de construire a autostrăzii M3 a oferit colegilor maghiari prilejul de a descoperi unele aşezări neolitice încadrate în AVK 1, săpate exhaustiv, şi care relevă modul de organizare a aşezărilor, tipul locuinţelor, etc. Aşezările de la Füzesabony- Cu ba kút 3H, Mezőkövesd—Mocsolyás ”, Polgár— Csos^pa/om-dülö411 relevă locuinţe de suprafaţă de formă dreptunghiulară precum şi o seric de morminte descoperite în aşezare, între locuinţe (majoritatea copii), idoli cu capul triunghiular şi cu perforaţii în colţuri, ceramică incizată cu motive liniare, combinaţii de ornamente incizatc şi pictate, ceramica pictată fiind în proporţie de 30-40%. Publicarea exhaustivă a materialelor rezultate din săpătură, vor aduce cu siguranţă unele clarificări cu privire la geneza şi evoluţia culturii AVK şi a fenomenelor înrudite. PPC (Painted Pottery Culture) Pe baza descoperirilor încadrate în grupul cultural Diakovo, M. Potushniak 41 defineşte un fenomen cultural mai larg, denumit PPG (Painted Pottery Culture) distinct de Alföld Linear Pottery Culture (ALPC-AVK, la Kalicz, Makkay 1977) precum şi de varianta estică a ceramicii liniare definită ^de Siska (Siska 1989) sub numele de Eastern Linear Pottery Culture. Percepţia lui M. Potushniak pare oarecum văduvită de necunoaşterea unei bibliografii mai recente, cel puţin pentru România referirile bibliografice oprindu-sc la Comşa (1972). M. Potushniak diferenţiază cele două arii culturale (PPC şi ALPC) din punct de vedere etnocultural, precum şi pe baza materialelor ceramice, observându-sc diferenţe, subliniate şi de Gh. Lazarovici, cu privire la diferitele procentaje în care este prezentă ceramica pictată (în NV României şi Ucraina Subcarpatică procentajul de ceramică pictată este mult mai mare în comparaţie cu ceramica incizată dc tradiţie liniară, care este în scădere în fazele finale, spre deosebire de descoperirile din Ungaria şi Slovacia unde fenomenul este invers) fiind vorba despre comunităţi care ocupă diferite spaţii din regiunea Tisei. PPC este formată din diverse grupuri locale: Kopcany, Szamos (Szatmár 11), Esztár, Raskovce, Diakovo, precum şi descoperiri de tip Săcuieni, acest fenomen fiind răspândit în partea estică a regiunii Tisa, incluzând judeţele Szabolcs—Szatmár— Bereg şi Hajdú—Bihar, precum şi teritoriile dintre râurile Bodrog şi Tisa (Borsod—Abaúj-Zemplén) în Ungaria, Câmpia dc est a Slovaciei, Ucraina Subcarpatică şi judeţele Satu Mare şi Bihor în România. TI .PC (Tisza Linear Pottery Culture) cuprinde fenomenele grupurilor Barca 111, Tiszadob, Szakálhát, Szilmeg şi Bükk. 35 Raczky 1979-1980; Raczky 1983. 36 Trogmajer 1972, p. 75-76. 37 Trogmajer 1972, p. 75-76. w Domboróczki 1997, p. 19-28. ■w Kalicz-Koós Juciit, 1997, p. 28-34. 4,1 P. Raczky—Anders Alexandra—Nady Emese—Kurucz. Katalin—Z. Hajdú—Walter Maier—Arendt 1997, p. .34-47. 41 Potushniak 1997, p. 37-39; Potushniak 1999, p. 9-37. 16
