Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Problematici ak neoliticului din nord-vcstul României şi eşonele învecinate Pc baza materialelor deja publicate precum şi pe baza observaţiilor făcute în peste 30 de situri din Ucraina, autorul identifică trei faze certe în evoluţia acestei culturi (PPG). Gea mai completă stratigrafie în acest sens a fost descoperită de S. Siska la Zemplinski Kopcany42, încadrată de autorul săpăturii în Rastern Linear Pottery Gulture. Aşezarea de la Zemplinski Kopcany prezintă trei nivele de locuire succesive şi care reprezintă cele trei etape de evoluţie a culturii în această zonă. Faza timpurie PPG este reprezentată prin grupul Kopcany (Slovacia), descoperiri de tip Rivne—Kismcző 11 din Ucraina Subcarpatică şi descoperiri de tip Sonkád din Ungaria. Această etapă este contemporană cu faza timpurie a TLPC. Siska sincronizează grupul Kopcany cu grupul Barca4'. Fazei mijlocii PPG îi aparţin descoperirile din grupul Raskovce, contemporan cu faza mijlocie a TI .PC. Siska sincronizează grupul Raskovce cu grupul Tiszadob44. Faza finală PPG este reprezentată prin Grupul Diakovo, delimitat în teritoriul cuprins între râurile Serne-Borzhava—Tisa—Botár, Tur şi Grasna. Descoperirile de la Zastavne—Kovadomb, oferă în percepţia lui M. Potushniak, o bună încadrare culturală şi analogii cu grupul Bükk. Geramica uzuală, degresată cu pleavă, uneori acoperită cu angobă, uneori lustruită (de cele mai multe ori în interior) arc o ardere bună iar ca formă, sunt întâlnite vase cilindrice, sferice, de dimensiuni mai mari sau mai mici, cu o pereche sau două de torţi, plasate pe umăr, gât sau buza vasului; vase cu gâtul înalt şi îngust, cu corpul sferic şi cu o pereche de torţi pe umăr; tavă de peşte; vase de formă conică, uneori cu proeminenţe împinse din interior, cu buza lobată cu patru lobi. Pentru această categoric, majoritatea ceramicii este neornamentată, unele vase prezintă impresiuni cu unghia şi linii oblice pe buză, ornamente plastice-torţi funcţionale sau ornamentale, alveole sau linii incizate. Geramica fină şi semifină este degresată cu mâl, pleavă tocată mărunt şi uneori cioburi pisate, ceramica fiind de culoare portocalie, roşu sau brun deschis. Geramica este netezită bine, uneori cu angobă. Formele vaselor sunt cele cunoscute la acest nivel cronologic în întreag Bazinul Tisei: vase cu formă sferică, de dimensiuni mici, unele cu umărul profilat; cupă cu picior cu corpul sferic; străchini cu corpul conic, uneori cu buza lobată de forma unor lalele; cupe cu picior, cu piciorul cilindric şi cu buza lobată; oale cu gâtul cilindric, convex sau conic, cu corpul sferic; străchini mari (h. 25—27 cm.), cu o deschidere marc la gură şi cu gât profilat. Ornamentele pentru această categorie sunt exclusiv pictate, cu negru sau roşu, cu motive sub formă de meandre, pseudospirale, triunghiuri, forme geometrice. Pictura se păstrează în general prost dar este relevant procentajul de ceramică pictată—90%. Legăturile cronologice ale grupului Diakovo sunt stabilite pe baza importurilor de tip Bükk, prezente aproape în fiecare complex (cu peste 20 de fragmente), ceramică ornamentată în principal cu linii incizate sub forma unor motive geometrice, realizate pe o ceramică de culoare neagră bine lustruită. Sunt şi câteva fragmente în care inciziile sunt pictate cu alb sau cu roşu. Aceste materiale sunt încadrate in faza B—G a grupului Bükk al TLPC (Tisza Linear Pottery Culture)45. Gurpul Diakovo reprezintă o continuare genetică a complexului etnocultural cu ceramică pictată: Kopcany, Szamos, Raskovce şi Esztár46 47. Faza finală PPG este reprezentată în Ucraina Subcarpatică prin descoperiri de tip Diakovo de la: Orihovci / Rahonca— Valashchynec, Uzhgorod/Ungvár-Keramos, Uzhgorod/Ungvâr-Dravci, Tarnovci/Ungtarnóc-D/»«iz, Velyki Heiivci/Nagygcjőc, Diakovo/Nevetlcnfalu-Mandics-tag, Novo Klinovo/Ujakli, Bratovo/Batár, Zastavne—Kovadomb I, Mukachevo/Munkács-Mala Hora/Kishegy47 . Până în prezent Potushniak confirmă existenţa a peste 30 de situri ale culturii Diakovo în Ucraina. In aria acestei culturi, autorul include şi 14 situri din Slovacia de Est, incluse de Siska în versiunea estică a grupului Bükk, respectiv siturile de la Besa/Bés, Gicrnc Pole/Fcketemező, Kasov/Kásó, Zemplinski Kopcany, Malacé/Maica, Michalovcc/Nagymihâly, Oborin/Abara, Sirník/Szürnyeg, Strcda nad Bodrogom/Bodrogszerdahcly, Tirna, Velke Raskovce/Nagyráska, Zcmplin/Zemplén, Zcmplinska Gradica, Gnojnc 48 Humené/Hamonna49. Pentru teritoriul Ungariei, descoperirile de la Debrecen—Tócópart şi Derecske50 42 Siska 1974, p. 3-15. 42 Siska 1989, p. 126. 44 Siska 1989, p. 135-138. 45 Potushniak 1985, p. 149. 46 Potushniak 1997, p. .37. 47 Potushniak 1999, p.9-37. 414 Siska 1979, p. 246-257. « Viadal 1989, p. 654-663. 5,1 Kalicz—Makkay 1977, p. 125-126. 17
