Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Cristian Virag: Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele invecinate
Cristian J '/IL-V petrecute în comunităţile Starcevo—Criş târzii, deja influenţate de Vinca, numite de colegii maghiari „Protovinca”11. Aceste fenomene se petrec la nivel Starcevo—Criş Ü1B/IVA—'Vinca A2. Cercetătorii maghiari susţineau formarea culturii AVK în N., dincolo de Valea Barcăului, unde nu erau atestate comunităţi de tip Starcevo—Criş, fiind considerate drept o componentă de bază comunităţile tardenoasicne’2, ipoteză preluată şi susţinută şi pentru alte grupe liniare: Ciumeşti1', Szatmári4, ceramica liniară est-slovacă15. Gheorghe Lazarovici identifică zona de formare a celor mai timpurii elemente liniare în Moravia de Sud, Slovacia, NE Ungariei, Transdanubia, identificând elemente Starcevo Criş evoluate la Bina, Hurbanovo precum şi în staţiunile celei mai vechi faze a ceramicii liniare din cronologia lui Pavuk 16-Älteste! inicnbandkeramik 17. Cele mai timpurii staţiuni ale liniarului timpuriu sunt la Michalovce-HraV/öÄ, Barca— S'vet/a HI, Barca 111. Pentru geneza liniarului timpuriu din Pannónia, Cîh. Lazarovici identifică două elemente sudice: clemente directe ale şocului vincian şi elemente de sinteză de tip Starcevo IV, la care se adaugă două componente pannonice vechi, un orizont Körös evoluat şi o componentă mezolitică, tardenoasiană. Geneza acestor fenomene liniare este cauzată de presiunea celor mai timpurii clemente vinciene (Vinca Al şi Starcevo Criş 111B) iar momentul cronologic al celor mai timpurii descoperiri liniare se plasează la un orizont Starcevo Criş 1VA—Vinca A2, atestat prin importuri liniare în mediul vincian18. N. Kalicz şi J. Makkay consideră limita nordică de răspândire a culturii Körös pe linia Kunhegycs-Beretteyóújfalu (V. Barcăului sau Bcretăului). In percepţia autorilor, comunităţile Körös au dat un impuls în neolitizarea zonelor nordice, care a dus la naşterea culturii ceramicii liniare a Alföldului (AVK), cu noi tipuri de aşezări şi forme de “gospodărire”, şi care va sta ulterior la baza dezvoltării comunităţilor din neoliticul mijlociu19. Săpăturile lui N. Kalicz şi J. Makkay de la Méhtelek au dovedit prezenţa în Bazinul Tisei Superioare a unor comunităţi de tip „Körös-variantä transilvăneană”20 21 * *, şi care-i determină pe autori săşi revizuiască părerile despre grupul Szatmar. în percepţia celor doi autori citaţi anterior, originea grupului Szatmar II se află în fenomenele rezultate în urma contactelor dintre AVK şi Körös (Protovinca). Săpăturile de la Kőtelek—Hits^ărsarok şi Tiszavolk—Négyes2' au adus noi clemente în clarificarea fenomenelor din Câmpia Tisei. Astfel, săpătura de la Kőtelek—Hus^ârsank a relevat prima stratigrafie orizontală care a oferit relaţii între cultura Szatmar 11 şi AVK—, pe lângă formele specifice culturii Körös, fiind vorba de forme şi ornamente care pot fi explicate, după părerea autorului, doar printr-o influenţă de origine transilvăneană. Diverse forme: ceramica neagră lustruită, farfurii biconice profilate, fmetiere cu piciorul înalt sunt fără analogii în Körös—Starcevo-Criş—Cârcea—Anza— Krcmicovci-Karanovo 1-11—Protosesklo—Scsklo, în schimb îşi găseşte analogiile în Ciumeşti—Pişcolt— Vinca A -Dudeşti 1 —Karanovo 111 —Zlatorski—Porodini—Dimini 1 (Tsangli)—Protokokanj (Kokanj)— Danilo I2'. La Kőtelek—Mus^ârsarok şi Tiszavolk—Négyes apar forme de vase considerate de Raczky specifice pentru AVK: farfurii patrulatere, piciorul înalt, fiind întâlnite ornamente prin incizie, ornamente prin lustruire, motive pictate. Ca şi în aşezările Szatmar 11, pe unele fragmente ceramice apar ornamente pictate cu linii vălurite combinate cu incizie. Ceramica uzuală este ornamentată cu ciupituri de tip Starcevo—Criş, combinate cu ornamente incizate. Apar, de asemenea, idoli antropomorfi, cu faţa triunghiulară, cu perforaţii în colţurile superioare ale feţei, consideraţi specifici pentru AVK24 25, fiind întâlniţi în aşezările de tip Szatmar 11, la Ebes-Agyagbánya, Tiszabczded—ServapcP. Fragmentele ceramice cu reprezentări antropomorfe sunt frecvente în grupurile culturale mai târzii ale " Lazarovici 1985, p. 75. 12 Kutzian 1944,p. 146-147. 14 Comşa 1972, p. 11. 14 Kalicz 1965, p. 33. 15 Siska 1974, p. 4-5. 18 Pavuk 1980. 17 Lazarovici 1980, p. 24. 18 Lazarovici 1980, p. 28-29. 19 Raczky 1988,p. 14-15. 211 Kalicz—Makkay 1974; Kalicz—Makkay 1974a; Kalicz—Makkay 1976. 21 Raczky 1983, p.161-192; Raczky 1988, p. 27.- Raczky 1979-1980, p. 14; Raczky 198.3, p. 161-162; Raczky 1988, p. 27. 24 Raczky 1988,p.27. 24 Raczky 1988, p. 27. 25 Kalicz—Makkay 1977. 14
