Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Floră şi vegetaţie
parte din acestea au fost văzute şi notate de E. Pop (1960) şi colaboratorii lui mai tineri (B. Diaconeasa, V. Során şi N. Roşcaiu, 1958). Listele aproape complete ale speciilor, cel puţin ale fanerogamelor, se află numai în caietele de excursii ale lui E. Pop, depozitate în fondul Emil Pop din Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca. Ele figurau şi în originalul dactilografiat al monografiei “Mlaştinile de turbă din R.P. România” (Pop, 1960), dar din păcate “cenzura roşie" a redus volumul la jumătate, şi cu regret, acad. Emil Pop a trebuit să-şi automutileze opera de o viaţă. Dacă ele s-ar fi publicat fără ştirbire astăzi am fi avut posibilitatea de a calcula cu o mare exactitate biodiversitatea floristică a mlaştinilor din Podişul Oăşan - Maramureşan. Este o datorie de onoare a cercetărilor din secolul al XXI-lea să reinventarieze amănunţit numărul de specii din tinoavele Maramureşului şi să culeagă din teren datele necesare conform metodelor preconizate de o ramură tânără a ecologiei contemporane: ecologia scalară (pentru detalii vezi; J.A. Bissonette, 1997). Apoi, să compare datele obţinute cu listele din manuscrisul original (al lui E. Pop), netipărit în întregime în 1960, dar şi cu cele care se pot extrage din notele sale de drum. Abia atunci se va putea calcula valoarea biodiversităţii florei mlaştinilor de turbă din ţinuturile maramureşene. 3. Comparaţii eco-fiziologice şi floristice în pofida faptului că numărul total de specii fanerogame pentru fiecare mlaştină în parte ne lipseşte, lista floristică de pe pag. 313 a monografiei lui E. Pop, completată cu datele eco-fiziologice şi denumirile curente ale unor taxoni luate din “Conspectul florei cormofitelor spontane din România" de A. Popescu şi V. Sanda (1998) ne permit a surprinde câteva procese eco-fiziologice, fitogeogiafice şi geobotanice, comparativ cu flora şi vegetaţia din partea europeană a întinsei regiuni holarctice (Ehrendorfez, 1978). în demersul nostru, vom supune analizei trei aspecte importante ale existenţei mlaştinilor de turbă din regiunea studiată: a) formele lui Christien Christiansen Raunkiaer (1860-1938); b) tipurile ecologice de organisme vegetale aşa cum pentru prima dată au fost definite de danezul Johannes Eugenicus Biilow Warming (1841- 1924) şi apoi dezvoltate de Josias Braun-Blanquet (1884-1980) şi şcoala lui şi c) elementele floristice, aşa cum au fost preconizate pentru Eurasia, de către W. Wangerin (1932) şi apoi de alţii până în zilele noastre (în special EI. Walter şi H. Straka, 1970 şi H. Meusel, E. Jager şi E. Weinert, 1956, voi. I şi 1978, voi. II). a) Studiul bioformelor. în graficul nr. 1 sunt reprezentate în % bioformele celor 105 specii de fanerogame identificate de E. Pop şi alţi botanişti (pentru detalii vezi: E. Pop, 1960) în mlaştinile de pe Platoul Oăşan-Maramureşan. Similitudinea între spectrul bioformelor din mlaştinile Platoului Oăşan- Maramureşan şi acela al bioformelor prezente în tundra polară din Insulele Spitbergen (Norvegia) este apropiată. Indicele de similiralitate al lui T. Sorensen (1948) în cazul nostru între regiuni foarte îndepărtate, de mii de kilometri, este destul de apropiat având valoarea de 0,88. Aceasta înseamnă că în proporţie de 88 % ecosistemele de mlaştină maramureşene posedă aceleaşi biosforme şi într-o mare măsură aceleaşi specii ca tundra polară din nord. Dintre speciile comune celor două biotopuri amintim pe: Lycopodiella inundata (L.) Holub., Andromeda polifolia L., Vaccinium oxycoccos L. ssp. microcarpon (Tucz) A, Blytt, V. myrtillus L., V, vitis-idaea L., V uliginosum L., Drosera rotundifolia L., Juncus filiformis L., Scheuzeria palustris L. Eriophorum vaginatum L., Carex pauciflora Light, C. limosa L., şi altele. Faptul confirmă teoria lui E. Pop (1965 a şi b, 1973) despre originea relictelor glaciare de la noi.Comparând spectrul bioformelor din mlaştinile de pe Platoul Oăşan-Maramureşan cu acelea ale lui Ch. Ch. Raunkiaer 73
