Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)

Floră şi vegetaţie

(1935) constatăm că ele sunt cvasi-identice, cu excepţia faptului că din tundra polară lipsesc macro şi microfanerofitele, precum şi hidrofitele comune mlaştinilor (staţiunilor acvatice şi cu mare umiditate în general).

MM - megafanerofite

MM(M) - megafanero-microfanerofite

M - microfanerofite

N - nanofanerofite

CH - chamefite

CH-N - chamero-nanofîte

H - hemicriptofite

G - geofite

Th - terofite

NH - helohidatofite

H-HH - hemicriptofite-helohidatofile

GH - geohemicriptofite

GHH - geohemihidrofite

Fig. 1 - Spectrul bioformelor din mlaştinile de pe Platoul Oăşan - Maramureşan

b) Studiul tipurilor ecologice de organisme vegetale. în graficul din fig. 2 este redat spectrul tipurilor ecologice de organisme vegetale în accepţiunea iniţială a lui J.E.B. Warming (1895, 1909) şi a şcoalei lui J. Braun-Blanquet (1928, 1932). Cum era de aşteptat, majoritatea speciilor de plante prezente în tinoavele Platoului Oăşan- Maramureşan fac parte din seria hidrofilă (Ehrendorfer, 1978; Nobel P.S., 1991, Walter, 1967, 1968, 1979) reprezentate prin mezohidrofite, hidrofite şi ultrahidrofite. Evident, xerofitele lipsesc, iar xeromezofitele, mezofitele şi tolerantele nu depăşesc 34 %. Proporţia însemnată de tipuri ecologice nonhidrofile este dată de speciile care se află pe marginea tinoavelor şi aparţin ecotonului, cum ar fi: Nardus stricta, L., Deschampsia flexuosa (L.) Trin, Majanthemum bifolium (L.). F.W. Schmidt, Luzula sudetica Will) DC., Anthoxonthum odoratum şi altele.

Fig. 2 - Spectrul tipurilor ecologice de organisme vegetale din mlaştinile de pe Platoul

Oăşan-Maramureşan

74

% dc specii aparţinătoare la diferite tipuri de