Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Floră şi vegetaţie
CL. QUERCO PUBESCENTI-PETRAEAE (Oberd. 48) Jakucs 60 Ord. Quercetalia pubescentia Br.-BI. Emed. Soó 64, 73 Al. Quercion pubescenti-petraea Br.-BI. 31 emed. Tx. 31 3. As. Quercetum petraeae-cerris Soó 27 1. Querco-Ulmetum Issler 24 (Tabelul 1). Stejărişo-ulmetele de luncă se întâlnesc lângă localitatea Ganaş (pădurea "Şiter"), precum şi în apropierea satului Hotoan. Aspectul general al acestor două păduri mezofile - dintre care prima se întinde în zona de interfluviu Eriu-Crasna - este diferit. Pădurea "Şiter" constituie un corp relativ compact şi întins (pe câteva sute de hectare); ea adăposteşte mai multe exemplare de arbori seculari. Printre acestea se numără şi un stejar (Quercus robur) cu dimensiuni şi vârstă remarcabile, numit “Muma pădurii”. După credinţa populară locală, din ghindele acestui stejar au răsărit toţi arborii pădurii. în schimb, pădurea de la Hotoan - întinsă în apropierea canalului principal al Eriului - a fost fragmentată în mai multe părţi în urma defrişărilor. Aici s-au păstrat în primul rând porţiunile dominate de exemplarele mai tinere. în ambele staţiuni apa freatică se găseşte aproape de suprafaţă, iar în trecutul apropiat în pădurea “Şiter” apa chiar stagna pe alocuri temporar. în general, în stratul arborilor domină stejarul (Quercus robur), iar în unele porţiuni ale pădurii ulmul de câmp (Ulmus minor) devine codominant. Stratul arbuştilor se caracterizează prin prezenţa masivă al sângerului (Cornus sanguined). Din punct de vedere fitosociologic, se remarcă numărul mare de specii cu constanţă ridicată, care aparţin Al-ţei Alno-padion, fapt care justifică încadrarea asociaţiei prezentate în această categorie cenosistematică. Spectrul biologic este dominat de hemiocriptofitele ierboase, iar al elementelor floristice de către eurasiaticele, care înregistrează un procent de circa 60 %. Dintre releveele analizate tipurile cele mai umede sunt marcate prin dominanţa speciilor Carex acutiformis şi Oenanthe banatica (rel. 1-3). O notă caracteristică a stejărişo-ulmetelor de luncă din Câmpia Eriului o constituie apariţia faciesurilor dominate de Stellaria media subsp. neglecta (rel. 9-10 de la Hotoan), nesemnalată până în prezent în literatura de specialitate. Releveul nr. 6, în care Galium odoratum domină stratul ierbaceu, stă aproape de as. Querco robori-Carpinetum Soó et Pócs (31) 57. Acest tip de pădure a fost defrişată (în bună parte) sau rărită în ambele staţiuni, însă carpenul (Carpinus betulis) mai apare şi în prezent, atât în pădurea “Şiter”, cât şi la Hotoan. Releveele nr. 13-18 unde în stratul ierbaceu domină Convallaria majalis, marchează tipuri de staţiuni moderat umede. Acestea stau aproape de as. Convallario- Quercetum roboris Soó (34 nom. nudum) 57, însă pe baza analizei compoziţiei floristice ale ridicărilor noastre, considerăm că ele nu pot fi încadrate în această asociaţie din urmă. După cum reiese din tabelul anexat, ambele păduri au porţiuni unde s-au înmulţit buruienile. în staţiunea de la Hotoan, în urma defrişărilor, s-au extins tufărişurile de porumbar (as. Pruno spinosae-Crataegetum (Soó 27) Hueck 31). Pe de altă parte, în urma asanărilor a început şi aici expansiunea sărăturilor. Astfel, în special în ultimul deceniu, în unele porţiuni rărite şi mărginaşe ale pădurii, vegetaţia evoluează spre as. Festuco pseudovinae-Quercetum roboris (Mathé 33) Soó 60, marcată prin prezenţa masivă a speciilor: Peucedanum officinale L., Festuca pseudovina Heckel exemplar Wiseb. şi Aster sedifolius subsp. sedifolius. în schimb, la marginea pădurii “Şiter” (înconjurată de terenuri agricole) apar câteva specii remarcabile pentru această staţiune de câmpie: Achillea ptarmica L., Eleocharis ovata (Roth) Roemer et Schultes, precum şi Iris sibirica L. (în masă). 2. Querco petraeae-Carpinetum Soó et Pócs (31) 37 = Carpino-Quercetum petraeae Borza 41 (Tabelul II). Acest tip de pădure, caracteristic regiunilor colinare, pe 116
