Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
108 Paula Virág destul de rar întâlnite, atunci când nu lipsesc6. Aceste observaţii sunt perfect valabile şi în cazul satului Moişeni, unde cea mai mare parte a căsătoriilor în care unul dintre miri este străin, aceştia provin din comunităţi din Ţara Oaşului, în special din cele limitrofe satului aflat în discuţie: Certeze (singura localitate care a dat mai multe femei decât bărbaţi), Huta, Bixad şi Trip. Legăturile foarte strânse şi numeroase cu Certeze şi Bixad se pot explica şi altfel decât datorită vecinătăţii: până în 1854, Moişeni nu avea biserică şi sătenii mergeau fie la Certeze, fie la Bixad, fie chiar şi în Trip7. Deşi tinerii nu prea îşi puteau spune cuvântul în ceea ce priveşte alegerea partenerului de viaţă, societatea tradiţională dispunea de câteva ocazii de întâlnire şi sociabilitate: duminici şi sărbători religioase, târguri, precum şi muncile câmpului. Toate acestea prilejuiau adunarea unui număr mare de participanţi şi ofereau posibilitatea cunoaşterii reciproce. La aceste momente se mai poate adăuga participarea la slujbele religioase, pelerinaje, şezători, clăci etc. întâlnirile la jocurile satului, organizate în piaţa publică, la ieşirea din biserică sau în cimitir, aveau avantajul că se făceau în văzul comunităţii, simpatiile erau remarcate şi contabilizate de numeroasa asistentă8. Din totalul căsătoriilor încheiate în Moişeni, marea majoritate au fost celebrate în ritul greco-catolic, confesiune căreia îi aparţinea cel mai mare procent al credincioşilor. Regula era, deci, să se căsătorească cu soţi sau soţii de aceeaşi religie. Doar o mică majoritate s-a manifestat în mod diferit. în această din urmă situaţie, în cea mai mare parte a cazurilor unul dintre cei doi este greco-catolic. Un alt caz este cel al unui reformat din Bixad, care s-a căsătorit cu o greco-catolică din Moişeni, iar câţiva ani mai târziu s-a recăsătorit cu o romanocatolică tot din Moişeni. De asemenea, trebuie precizat faptul că marea majoritate a căsătoriilor în care soţii nu erau de aceeaşi confesiune, s-au realizat în exogamie teritorială; un mire greco-catolic, originar din Moişeni, s-a căsătorit cu un/o romano-catolic, din Huta sau din Certeze, sau cu un/o protestant(ă) din Bixad9. în ceea ce priveşte profesia, toate femeile sunt înregistrate ca “menajere”, adică muncesc în gospodărie. Bărbaţii, de-a lungul anilor, sunt înregistraţi ca “plugar”, “agricultor”, denumiri diferite care vor să desemneze pe ţăranii care muncesc pământul şi care reprezintă marea majoritate. Alte profesii sunt: forestieri, comercianţi, şoferi, etc. Toate acestea sunt determinate de caracterul economic al zonei. Coeziunea familiei dura atâta timp cât rămâneau valabile şi active relaţiile dintre soţi, în cazul în care au existat, sau, în situaţiile familiilor întemeiate cu scopul satisfacerii unor interese materiale, atâta timp cât acestea mai corespundeau cerinţelor unuia sau altuia dintre soţi. Din momentul în care apar stări conflictuale se putea ajunge şi la divorţ, situaţie rar întâlnită în Moişeni, având în vedere faptul că avem de-a face cu o comunitate preponderent greco-catolică, a cărei Biserică nu acceptă această rupere a relaţiilor familiale. Acestea sunt doar câteva aspecte relevate de cercetarea arhivelor parohiale. Fireşte că aprofundarea cercetării poate evidenţia noi şi interesante probleme în reconstituirea demografică a realităţii satului românesc din secolele trecute. Bibliografie Toader Nicoară, Transilvania la începuturile timpurilor modeme (1680-1800), în Societate rurală şi mentalităţi colective, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997. Danielle Musset, Le mariage ă Moişeni, în Etudes et documentes balcaniques, Paris 1981. Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc din Transilvania, în Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia Culturală Română, Cluj Napoca, 1999. Ion Velcea, 'Ţara Oaşului, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1964. Ovidiu Suciu, Drumuri prin Oaş, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Sorina Bolovan, loan Bolovan, Aspecte privind căsătoria în satul românesc din nord-vestul Transilvaniei la mijlocul secolului al XIX, în ActaMP XII, Zalău, 1998, p.845. Sabin Manuilă, 'Recensământulgeneral alpopulaţiei României, din 29 decembrie 1930, Ed. Institutului Central de Statistică, Bucureşti, 1938. 6 Toader Nicoară, Transilvania la începuturile timpurilor modeme (1680-1800), în „Societate rurală şi mentalităţi colective”, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1997, p. 165. 7 D. Musset, op. cit., p. 17. HT. Nicoară, op. cit., p. 166. 9 D. Musset, op. cit., p. 17.
