Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
280 Marius Diaconescu Mothoniensis’20. în perioada următoare, până în 1431, privilegiul a fost întărit de mai multe ori de alţi ierarhi: “Stephanus Veniensis episcopus, Bodeslaus archiepiscopus Strigoniensis, Petrus Marsicanensis2', fraier Iacobus prescriptus Mothoniensis, fráter Mathias Salucernensis, fráter Thomas Verensis episcopi, Nicolaus Agriensis episcopus22, Michael episcopus de eadem23 cum suo sufraganeo domino Ewerhardo episcopo Caronensi, Stephanus episcopus Agriensis24, idem Stephanus cum suis suffraganeis Mykowiensi, ... et Luca Zerinensi25 episcopis, Georgius Vespremiensis26, Petrussanctus Scardonensis27 28, Matthias Lucerniensis, Vallentinus Suanensis24, ... Iacobus archiepiscopus Thebariensis29 et Nicolaus Sanctorensis episcopi” (din cauza degradării documentului este imposibilă reconstituirea întregii liste). Printre cei care au concedat acest privilegiu de acordare a indulgenţelor au fost trei episcopi de Eger - Nicolaus, Michaelis şi Stephanus şi mai mulţi vicari de Eger. Privilegiul din 1431 a mai fost întărit ulterior de acelaşi episcop Nicolaus al Dyonisiei, precum şi de Hermannus, episcopul Tripolitaniei şi vicar al Agriei în 1433 şi 1446. Cel mai vechi ierarh al Ungariei care a conferit acest privilegiu a fost arhiepiscopul de Esztergom, Bodeslaus (1321-1328)30. Fiindcă el apare în listă între două menţionări ale primului ierarh catolic ce a conferit acest drept, “fráter Iacobus Mothoniensis”31, rezultă că privilegiul iniţial a fost conferit cel mai devreme în anii 1322-1328. Biserica Sf. Elisabetha din Hust a fost constmită deci la cumpăna secolelor XIII-XIV. Acordarea acestui gen de privilegiu era în practică în Ungaria medievală32. Dreptul respectiv de acordare a indulgenţelor pe perioade diverse de timp era concedat nu numai de către papalitate, cât şi de către episcopii şi arhiepiscopii maghiari, dar şi cei străini şi legaţii papali33. în general documentele originale nu s-au păstrat peste timp, o mare parte a acestor indulgenţe fiind cunoscute din registrele papale. Privilegiul acordat bisericii din Hust aparţine categoriei numite quadragena, deoarece perioada de timp era de 40 de zile, în fiecare an, cu ocazia sărbătoririi patroanei - B. Elisabetha Vidua. Acest drept de acordare a indulgenţelor a adus o mulţime de beneficii bisericii din Hust. Credincioşii care au solicitat indulgenţe au dăruit biserica din Hust cu bani, argintărie 20 Potrivit listei ierarhilor catolici ai lui C. Eubel, Hierarchia catholica medii aevii sive summorum pontificum, SRE Cardinalum, ecclesiarum antislitum series, I, Monasterii, 1913, p. 351, Iacobus Mothoniensis (Methone, în Grecia) a fost între 1322 şi 1333. Doar o parte a ierarhilor de pe această listă am reuşit să îi identificăm. 21 Ibidem, p. 327: Petrus Marsicanensis (Marsi, în Italia Inferioară) - între 1327-1336. 22 „Dörögdi Miklós” a fost episcop de Eger între 1330 şi 1361. P. Engel, Magyarország világi archontológiája 1301-1457,1, Budapest, 1996, p. 68. 23 Documentul este deteriorat în porţiunea respectivă, fiind lizibilă doar litera M. Credem că este vorba de Szécsény Mihály, episcop de Eger între 1363 şi 1377. Ibidem, loc. cit. 24 „pomázi Cikó István", episcop de Eger între 1387 şi 1399. Ibidem, loc. cit. 25 C. Eubel, op. cit., p. 449: Luca, episcop de Severin între 1390-1394. 26 Ibidem, p. 524: Georgius Vespremiensis (Veszprém, în Ungaria) între 1403-1412. Acest Georgius nu apare în lista lui P. Engel. 27 Ibidem, p. 438: Petrussanctus, episcopus Scardonensis între 1410 - 1420. 28 Ibidem, p. 466: Vallentinus Suanensis (episcopie din Italia) între 1397-1402. 2‘2 Ibidem, p. 482: Iacobus, episcopus Thoborinensis (episcopie din Italia), între 1411-1418. 30 „Piast Boleszló”, arhiepiscop de Esztergom între 1321 şi 1328. P. Engel, op. cit., I, p. 63. 31 Ordinea este următoarea: “fráter Iacobus Mothoniensis, Stephanus Veniensis episcopus, Bodeslaus a<rchiepiscopus> [porţiune lipsă; întregit după sens] Strigoniensis, Petrus Marsicanensis, fráter Iacobus prescriptus Mothoniensis” etc. 32 Chestiunea indulgenţelor în Ungaria medievală nu a beneficiat de o literatură de specialitate bogată. O abordare sintetică a chestiunii indulgenţelor a fost realizată recent: J. Sümegi, ’Adatok a penitencia és a búcsúk történetéhez a középkori Magyarországon’, ín Hermann Egyed emlékkönyv (szerkestette: J. Sümegi és I. Zombori), Budapest, Magyar Egyháztörténeti Enciklopédia Munkaközösség, 1998, p. 101-153. 33 Ibidem, p. 125-127.
