Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
Biserica catolică din Maramureş 281 şi pământuri. în mai multe localităţi din comitatele Maramureş, Bereg şi Ugocea biserica deţinea, în unna donaţiilor beneficiarilor de indulgenţe, între 1 şi 15 iugăre de pământ34. Vechile privilegii prin care a fost dotată de regii Ungariei cu venituri de la Cămara de sare maramureşeană au fost distruse cu ocazia incursiunii moldovenilor din 1469. în 1474 regele Mathia a dăruit din nou această biserică cu 1200 de pietre de sare anual de la Cămara de sare a Maramureşului. Pentru întreţinerea preotului (rectores sew plebani eiusdem ecclesie) erau date de asemenea 40 de pietre de sare anual, cu obligaţia ţinerii unei slujbe săptămânale în cinstea Sfântei Fecioare35. în 1486 regina Beatrix a confirmat privilegiile anterioare conferite de Iancu de Hunedoara şi Mathia - sunt menţionate privilegiile primite de la cei doi - şi a mărit subsidiul la 2000 de pietre anual, la cererea preotului Franciscus, “pro celebrandis certis missis et pro vestitura plebanorum et vicariorum eiusdem ecclesie ”36. Preotul acestei biserici, care a îndeplinit de obicei şi funcţia de vicar al Maramureşului, administra şi o parte a satelor Lipce şi Herince. La porunca regelui Mathia, în 1479 plebanul Hustului şi preotul acestei biserici, Petrus, era introdus de către Conventul din Lelesz în stăpânirea a 13 sesii iobăgeşti din Lipce şi a altora din Herince37. Dintre preoţii acestei biserici îi cunoaştem pe plebanul Simonis, atestat între 1431 şi 14623*; în 1462 pe Johannes39; în 1474 magistrul Clemente de Berky40; între 147641 şi 148042 pe plebanul Petrus (Dranyan); în 1486 pe Franciscus43; iar pe Martinas între 152044 - 153145. Probabil aici a funcţionat în anii 1332-1337 plebanul Gregorius, care a achitat dijma papală46 47. O altă biserică din Hust a fost cea dedicată Sf. Ecaterina (“Beata Catherina Virginis et Martiris”). Potrivit aserţiunii lui I. Simonchicz, această biserică ar fi fost construită în timpul regelui Vladislav al Il-lea41. Construcţia ei poate fi plasată în a doua jumătate a sec. al XV-lea, probabil în ultimii ani de domnie ai regelui Mathia şi primii ani ai lui Vladislav al Il-lea. în 1515 rectorul Matthias solicita sprijin financiar regelui, acuzându-i pe predecesorii săi (e vorba de cel puţin doi predecesori deci) de neglijenţă în administrarea averii bisericii, din care cauză supravieţuirea cotidiană a devenit o problemă. Regele a dăruit din veniturile Cămării de la Coştiui 1200 de pietre de sare anual, cu obligaţia ţinerii a două slujbe săptămânale, una în cinstea Sf. Ana, iar cealaltă pentru patroana bisericii, Beata Catherina, dând porunci stricte funcţionarilor pentru respectarea 34 Supra, nota 19. Pe verso, este o listă cu averile dobândite de biserică de pe urma acestui privilegiu al indulgenţelor, realizată de plebanul Simonis între 1439 şi 1462. 35 Dl. 25.201/2, 3. în copie la Egyetemi könyvtár (Biblioteca Universitară), Budapest, Collectio Hevenessiana, tomus L, p. 148. 36 Dl. 17.804. 37 F. Rcti, op. cit., 3, p. 57-58. 38 Vezi supra, nota 19. 39 I. Mihályi, ap. cit., p. 441. 40 Dl. 25.201/2. 41 Dl. 70.984. F. Reti, op. cit., 3, p. 57-58. 42 Tiszántúli református egyházkerületi Nagykönyvtára, Debrecen, Ungaria, A Sztojka család iratai, oklevelei és fóljegyzései, R 2579/93. 43 Dl. 17.804. 44 Dl. 84.639. 45 I. Simonchicz, Noctium, I, f. 55. 46 Monumentu Vaticana Hungáriáé, series I, tomus I, p. 327 (1333 I - Gregorius de Huzth de Maramorisio - 36 groşi); p. 330 (1334 I - Gregorius plebanus de Hust - 24 groşi); p. 356 (1334 II - Huczt ); p. 371 (1335 I - plebanus de Hust - 30 groşi). 471. Simonchicz, Noctium, I, f. 55.
