Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Artă şi etnografie
Simboluri tradiţionale în nunta românească 631 Acestor doi veri, cari trebuie să fie feciori, li se dă să ţie un colac în mâinile ridicate sus. Pe subt el trec, de trei ori, mirele şi mireasa cu stegarul şi nănaşii, înconjurând scaunul. Rostul feciorilor veri este ca şi mirele şi mireasa să fie aşa de legaţi între ei cum sunt verii. Apoi colacul e rupt şi o fetiţă de vreo 10-12 ani aruncă grâu peste miri”11 Jocul colacilor este similar cu cel din Ugocea, ei fiind amncaţi în grindă de către soacra mare, care ţâpureşte: ”Supăratu-i mnirele? Că rămân drăguţele, Da-i voioasă mnireasa, Că l-o putut căpăta”! Dintre multiplele categorii de colaci implicaţi în ceremonialul complex al nunţii, un loc de frunte îl deţin colacii mirilor, “cei care au crescut treptat într-o jumătate de veac din secolul XX, de la un kilogram de cocă fiecare, până la opt, chiar zece kilograme unul în prezent (n.n. 1988), condamnând soacra mare, obligată să-i joace cântând, horind, şi ţâpurind, la eforturi fizice suplimentare”.12 Colacii mirilor, având diametrul de şasezeci-şaptezeci centimetrii, reprezintă exemplul cel mai elocvent al bogăţiei şi expresivităţii plastice şi estetice a motivelor ornamentale, făurite din cocă de grâu, într-o varietate de elemente decorative: vegetale, avimorfe, geometrice, creştine. Atenţia care este acordată confecţionării acestora se reflectă şi în oraţiile de nuntă: ’’Mireasa s-a lăudat că precum ai ei colaci, alţii nu-s în sat!-Vrem să vedem că ci-o făcut! S-o dus la meşterul de lut, I-o făcut două roate da s-a rupt! S-o dus la meşterul de lemn, I-o făcut, nu i-o plăcut! Da s-a dus la Negreşti, Ş-o cumpărat fârină nulaşă Ş-o făcut doi colăcei La doi pmncuţi tinerei! Di i-o copt la lemn di fag, Or trăii mirii cu drag! Di i-o copt la lemn de plop, Or trăi mirii cu foc! Colăcaşi ca două flori, Miri ca două cototori...”13 După ’’giocul colacilor” sau ’’dansul colacilor miresei”, urmează un alt ritual arhaic numit ’’colacul puiului miresei”, când la fiecare nuntă din Ţara Oaşului, fără excepţie, în braţele miresei era adus “un cocon” cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani. Acesta primea din partea miresei un colac confecţionat special pentm acest episod din ceremonialul nunţii. Obiceiul semnifica dorinţa vie a bărbaţilor oşeni ca nevestele lor să nască, dacă se poate, numai “coconi”, adică prunci de sex masculin. 111.Muşlea, op.cit„ p. 156 12 Gh.Focşa, op.cit„ manuscris 11 Gh.Focşa, op.cit.
