Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istoria culturii şi civilizaţiei
510 Nae Antonescu întoarcă în mediul rural şi să devină ceea ce cu termen general s-a numit atunci "luminătorii satelor", idee cu antecedente îndepărtate în gândirea programatică a lui Spira Haret. Este prima generaţie de intelectuali de după Unirea din 1918, care depune însemnate eforturi de a sprijini ofensiva culturală prin educaţie şi cultivarea limbii române literare şi, în măsura posibilităţilor, a literaturii: "Sentinela de nord stă mândră în comuna Sanislău urmărind peste o sută de membri care au la dispoziţie o bibliotecă bogată, agonosită din propriile puteri. Aici cărţile cu filele bătrâne, o parte din lumina lor şi-o răsfrâng asupra noastră şi apoi asupra poporului, De ce nu s-ar putea face lucrai acesta în fiecare comună?" (Grigore Pop, Conducătorii de mâine, în Sentinela română. Í, 1925, nr.l (iunie), pag. 2. Suntem în perioada în care delegaţi ai societăţii Cele Trei Crişuri din Oradea înfiinţaseră biblioteci populare în satele sătmărene, profesoral Gh.Bogdan - Duică vorbea la Cărei despre viaţa şi activitatea lui Simion Bămuţiu, Teatral din Satu Mare primea numele "C. Nottara", prilej cu care artistul sosise la Satu Mare jucând în drama istorică Apus de soare de Barbu Ştefânescu- Delavrancea. Gazeta Satu Mare anunţă apariţia revistei Sentinela de nord aşa cum a făcut-o şi Gazeta de luni cu ani înainte. Şi tot această gazetă sătmăreană oferă o apreciere generală elevată a muncii revistei din Sanislău, cu prilejul apariţiei ultimului număr: "Dacă în multe oraşe româneşti nu vezi decât o modestă publicaţie, comuna rurală Sanislău poate servi ca exemplu" (Satu Mare. VIII, 1926, nr.3 din 10 ianuarie, pag.3). Dragostea pentru limba românească devenise un alt mare deziderat al redactorilor, ideal înscris chiar şi în programul revistei: "Veniţi toţi cei ce simţiţi româneşte şi vă alăturaţi steagului desfăşurat de Sentinela spre a munci pentru popor" (Grigore Pop, Art.cit. pag 3). loan Naghi,ulterior Maioreanu, redactează un articol intitulat, Limba românească în judeţul Satu Mare, cu unele observaţii asupra pronunţiei locale, dialectale, şi propune reale îmbunătăţiri fonetice. Colaboratorii primului număr al Setinelei de nord sunt : I. Maghiara, preşedintele societăţii; dr.G.P. Văleanu; V. Rusu şi Grigore Pop. Ultimul publică poezia intitulată Pe acelaşi dram, dominată de un profund sentiment elegiac. Revista începe să dobândească prestigiu şi se răspândeşte în toate părţile nordvestice ale ţării: "Niciodată părţile careiene n-au văzut în sânul lor apărând o revistă culturală, scrisă pe înţelesul tuturor, într-o dulce limbă românească", se aminteşte în numărul al doilea al revistei. Sentinela de nord publică articole despre educaţia elevilor, importanţa practică a lucrului manual, albinărit şi economia agrară, despre tovărăşiile ţărăneşti, adică "obştiile" vremii. Casa Şcoalelor din Bucureşti a apreciat apariţia revistei din Sanislău şi a trimis 200 de volume pentru biblioteca societăţii iar din paginile revistei aflăm că trapa teatrală a lui Ladislau Grof (un bun amic al lui George Mihail Zamfirescu) din Oradea venise în turneu la Cărei fiind foarte bine primit de populaţia oraşului. Ladislau Grof a fost un intelectual democrat cu studii la Viena şi unul dintre cei care milita pentru apropierea culturală româno-maghiară. între timp creşte numărul colaboratorilor: Ion Anghel, G.Miclăuş, G.Mocanu, G.P.Dobanu, etc. în ultimul număr colaborează şi poetul George A. Petre din Oradea cu poezia Scrisoare de Crăciun şi un text în proză. Să cităm încă o mărturie elocventă despre această revistă: "într-o comună nu prea mare, tocmai aproape de frontieră, Sanislău, de câteva luni apare o revistă modestă, Sentinela de nord, organul societăţii cu acelaşi nume, în parte formată din studenţi. într-o comună rurală unde ne plăcea să credem că sunt mai mulţi analfabeţi ca oriunde, tânăra
