Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
Depresiunea Maramureşului este o unitate geografică clar individualizată, extinsă la sud şi la nord de cursul superior al Tisei, între Munţii Maramureşului, Masivul Rodnei şi Munţii Ţibleş, Gutîi şi Oaş. Această regiune a atras atenţia cercetării arheologice preistorice mai ales prin numărul mare de descoperiri de bronzuri şi de aur, dintre care primele consemnate în literatură au apărut încă la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Cunoaşterea produselor metalurgice de aici şi a fenomenului legat implicit de acestea, cel al depozitelor de bronzuri şi al tezaurelor de aur, surse de informaţii primordiale pentru o perioadă de timp îndelungată, despre care datele arheologice de altă natură sunt încă extrem de puţine, poate fi realizată doar parţial, dacă nu se are în vedere ansamblul descoperirilor. Reconstituirea acestui ansamblu întâmpină însă numeroase dificultăţi, din cauza lipsei de informaţii cu privire mai ales la descoperirile mai vechi, respectiv din cauza caracterului lacunar sau uneori chiar contradictoriu al acestor informaţii. Unele dintre descoperiri s-au pierdut în întregime, singura informaţie de care dispunem este cea a apariţiei lor, la un moment dat, pe teritoriul uneia sau alteia dintre localităţile maramureşene. Este vorba de depozitul descoperit în 1872 la Sarasău, în punctul de hotar Vaskapu (Poarta de Fier), care a avut în compoziţie un număr mare de obiecte', de depozitul de la Rahov, cu conţinut neprecizat, descoperit înainte de 1928, an în care apare pentru prima dată menţionat1 2, şi de depozitul de mari dimensiuni de la Rozavlea, ieşit la iveală în 1935 şi dispărut iară urme3. Există şi alte depozite, despre care informaţiile sunt sumare, astfel că este imposibilă stabilirea conţinutului lor, chiar dacă sunt menţionate unele dintre piesele pe care le-au avut în compoziţie. Despre depozitul de la Strâmtura, găsit în 1855, se consemnează doar că era format din fragmente de diverse obiecte de bronz şi de o masă topită de astfel de obiecte4, despre depozitul de la Rona de Jos, descoperit în 1872, că avea în compoziţie mai multe brăţări5, despre depozitul de la Sârbi, apărut în 1910, că era alcătuit din seceri, vârfuri de lance, fragmente de pumnal sau spadă6. Din depozitul de la Câmpulung la Tisa, ieşit la iveală în 1870 cu ocazia construirii căii ferate, se pare cel mai numeros din Maramureş, întrucât piesele ce i-au aparţinut “au umplut o întreagă căruţă”7, nu a ajuns în colecţia Liceului reformat din Sighetu Marmaţiei decât o singură piesă - un Precizări cu privire la descoperirile de bronzuri din Maramureş Carol Kacsó 1 Mihályi 1900, 139, nota 5. 2 Pasternak 1928, 171, Nr. 32; Bemjakovic 1960, 367, Nr. 114. J Roska 1942, 239, Nr. 59; Petrescu-Dîmboviţal977, 150; idem 1978, 153,Nr. 303. 4 Mihályi 1900, 153, nota 2. 5 Mihályi Manuscris, 18 şi 22. 6 Nistor, Vulpe 1969, nota 30. 7 Mihályi Manuscris, 14; Kacsó 1980, 300. SATU MARE. STUDII ŞI COMUNICĂRI, XV-XVI, 1998-1999.
