Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
344 Sorin Hendea intervină acolo unde dotarea şcolară lasă de dorit sau unde, din diverse motive, prelegerile nu se ţineau sau desfăşurarea lor era dezorganizată avem o imagine clară a încorporării învăţătorilor ortodocşi români, în urma dispoziţiilor venite de la Budapesta. Cele dintâi recrutări şi încorporări ale învăţătorilor români în armata austro-ungară s-au realizat încă din momentul izbucnirii războiului. în acest moment atât de delicat remarcăm intervenţia salutară a bisericii ortodoxe, care, cu toate că trecea printr-o perioadă de criză, se va implica decisiv în procesul de salvare a lăcaşurilor de cult româneşti. Preoţimea română va ft îndrumată, de către forurile conducătoare bisericeşti, să se implice, în sensul înlocuirii învăţătorilor concentraţi, "să facă unele lecţiuni la zi cu tinerele mlădiţe ... , să le înveţe rugăciunile şi să le desluşească meşteşugul scrisului şi al cetitului"100 101. Situaţia nou creată şi nemaiîntâlnită până în acel moment explica, credem noi, ezitarea care i-a caracterizat pe unii slujitori ai bisericii ortodoxe şi, drept urmare, neimplicarea lor substanţială în scopul îndeplinirii ordinelor venite din partea vicarului episcopal. Tocmai această situaţie de excepţie îl determina pe Vasile Mangra să-şi exprime nemulţumirea, la 1 martie 1915, vis-â-vis de situaţia mai sus prezentată: "mulţi dintre pastorii sufleteşti ai turmei cuvântătoare ... nu că nu fac nimic din îndemnul inimii dar nici în temeiul ordinului, ba unii chiar au tristul curaj de a cere sub diferite pretexte absolvirea lor de la îndeplinirea acestei îndatoriri strâns legate de chemarea preoţească"!01. Greutăţile inerente izbucnirii războiului se vor ţine lanţ, încorporările forţate în rândul învăţătorilor, şi aşa în număr insuficient, dar îndeosebi a oamenilor de rând, au făcut ca oamenii să se găsească în situaţia neplăcută de a nu-şi mai putea şcolariza copiii. Cu toate că, conducătorii bisericii vor face noi apeluri în vederea înlocuirii învăţătorilor concentraţi sau a celor lipsă102 prin preoţii locali, aceştia din urmă în foarte multe cazuri, nu vor înţelege misiunea nobilă care le era atribuită: aceea de pastori ai turmei cuvântătoare, dar şi de dascăl al credincioşilor săi. în cele ce urmează ne-am propus să trecem în revistă câteva cazuri edificatoare privind situaţia mai sus prezentată. Astfel, preotul parohiei Sânmartin înştiinţează în octombrie 1914 pe administratorul protopopesc al Beiuşului de faptul că "prelegerile încă nu s-au început", aceasta deoarece bărbaţii au fost concentraţi la război, iar mamele au nevoie de sprijinul copiilor pentru "sămânatul grâului care încă nu s-a terminat"103. în această localitate instrucţia şcolară "a avut mers regulat, împlinindu-şi atât directorul, cât şi învăţătorul regulat datorinţele", până la finele anului şcolar 1913/1914. Dar începând cu vara anului 1914 au început să apară şi primele greutăţi determinate de mobilizarea generală. în acel moment "a trebuit să meargă sub drapel şi învăţătorul nostru Iuliu Lazăr, pe care l-a substituit preotul local". Acesta din urmă a îmbinat cele două activităţi până la sfârşitul anului 1914, atunci când "din cauze sanitare a fost silit să sisteze cu regret instrucţia (şcolară- n.n.-V.H.)"104. Cazul parohiei Sânmartin este unul deosebit de interesant, dar nu singular în cadrul acestui protopopiat. Analiza efectuată de preotul acestei parohii un an mai târziu ne demonstrează şi întăreşte, încă odată, realitatea existentă. Din concluziile exprimate în acest raport reţinem faptul că în parohie existau condiţii bune pentru desfăşurarea activităţii didactice întrucât "sala de învăţământ este curăţită, văruită, prevăzută cu întreg mobilierul 100Ibidem 101 D.J.B.A.Nfond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 135, f. 53 102Ibidem, dos. 128, f. 50 103 Ibidem, f. 60 104 Ibidem, f. 36-37
