Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
învăţământul confesional românesc din Beiuş 345 şi toate rechizitele de lipsă", dar, cu toate acestea prelegerile nu s-au început "în lipsă de învăţători"105. Situaţia este cu atât mai neplăcută cu cât şi preotul din localitate este bolnav şi se găseşte în imposibilitatea de a ţine prelegerile. Nici în anii următori situaţia nu se va ameliora în această parohie, ca de altfel nici în alte localităţi, ci, din contră, se va agrava vizibil. Astfel, în anii 1916 frecvenţa şcolară a fost foarte mică până în februarie, după care elevii "n-au cercetat de loc (prelegerile - n.n.S.H.)", astfel încât examenul final la această şcoală "nu se va putea ţinea"106. Speranţele locuitorilor din parohia Sânmartin, de a avea un învăţător propriu, se vor spulbera în august 1917, atunci când este anunţată oficial dispariţia învăţătorului Iuliu Lazăr, mort pe front, acolo unde fusese dus contra voinţei sale107. Postul rămas vacant a fost scos la concurs, dar ca în aproape toate celelalte cazuri similare, nu vor exista concurenţi în vederea ocupării acestuia. Exemplul de faţă este, considerăm noi, de-a dreptul edificator, este o secvenţă dramatică din acest univers educaţional românesc, urmărit pe parcursul anilor 1914-1918. De la acest caz particular vom ajunge, după cum ne-am propus de la bun început, la generalizări, în sprijinul demersului nostru "venind" şi alte asemenea exemple şi cazuri particulare, pe care ne simţim datori a le consemna în continuare. O situaţie similară celei din Sânmartin o înregistrăm şi în celelalte parohii ale protopopiatului. în parohia Şoimuş - Petreasa, spre exemplu, în anul 1914 "instrucţia şcolară a avut mers regulat ... ", dar "în luna septembrie şi octombrie elevii au cercetat neregulat şcoala", acest lucru deoarece "elevii în lipsa părinţilor înrolaţi au fost mamelor ajutor la economie"108. Trist şi dureros chiar este faptul că, după cum se poate observa din aceste două exemple, şi în acele localuri şcolare în care prelegerile au avut o frecvenţă regulată până la 1914, odată cu izbucnirea războiului predarea va fi întreruptă. Numai în puţine cazuri activitatea şcolară se va putea desfăşura cât de cât normal. în foarte multe şcoli greutăţile materiale, existente şi înainte, dar accentuate odată cu izbucnirea războiului, îi împiedica pe părinţi să-şi mai trimită copiii la şcoală. în aceste cazuri disperate, nici pedepsele venite din partea dascălilor nu mai sunt eficiente, după cum se poate observa într-o relatare din anii 1914-T915, în care se arată faptul că "în săticelele noastre deluroase şi muntoase nici pedepsele nu-şi au efectul dorit, deoarece sărăcia, acest oaspete neavenit dar îndârjit de statornic al sătenilor respectivi, îi scăpă şi de urmările pedepselor"109. Cu toate că aceste greutăţi se ţineau lanţ, cu toate că există o adevărată penurie a învăţătorilor, cu toate că o mare parte a preoţilor ortodocşi se eschivau de la îndatoririle ce le reveneau privind instrucţia şcolară, preotul parohiei Roşia îi acuza pe părinţi, în octombrie 1914, de lipsa de fermitate în ceea ce priveşte şcolarizarea elevilor, cerând chiar "pedepsirea părinţilor reticenţi", în baza articolului 86 din Regulament110. Considerăm ca fiind de-a dreptul bizară această acuză venită din partea unui preot, care, în condiţiile dramatice în care se zbătea naţiunea română, avea misiunea creştinească de a se afla alături de ea, de a-şi aduce contribuţia, prin efortul propriu şi al semenilor săi, la instruirea pedagogică a tinerelor vlăstare şi nu era cazul să recurgă la ameninţări şi 105Ibidem, dos. 137, f. 65 106Ibidem, dos. 145, f. 283 TMIbidem, dos. 152, f. 169 108 Ibidem, dos. 128, f. 38_Ibidem, dos. 128, f. 38 '“Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial ..., p. 156 ""D.J.B.A.N., fond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 128, f. 82
