Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
învăţământul confesional românesc din Beiuş 337 legale, folosirea limbii materne în comunicarea directă cu organele de stat şi, în sfârşit, poate fi supusă unei revizuiri reforma electorală, în aşa fel încât reprezentarea politică a românilor să fie pusă pe o bază mai echilibrată"63. Teoretic, guvernanţii maghiari erau dispuşi să rezolve problema şcolilor confesionale, garantau folosirea liberă şi neîngrădită a limbii materne şi mergeau până acolo încât erau dispuşi să accepte chiar şi modificarea legii electorale! în realitate nimic din acest program nu va fi aplicat, nici o ameliorare a condiţiei umane a elementului românesc, totuşi majoritar în aceste teritorii, nu se va înregistra; întreaga propagandă maghiară dovedindu-se a fi una electorală şi populistă. Vis-a-vis de acest gen de propagandă maghiară au reacţionat oamenii politici din Transilvania şi din Regat, precum şi opinia publică, românii care de acum erau "conştie (conştienţi - n.n.-V.H.) de menirea lor pe lume"64. Bunăoară, liderul politic Iuliu Maniu, referindu-se la acest gen de scrisori machiavelice, aprecia următoarele: "Cadrele depuse în scrisoarea contelui Tisza István sunt departe nu numai de principiul autonomie, ci şi de modalităţile practice prin care s-ar putea atinge consideraţiunile mai înainte arătate şi scopul principal al luptelor noastre politice: asigurarea existenţei noastre naţionale"65. Liderii politici din Transilvania, în frunte cu Iuliu Maniu, au dus în aceşti primi ani ai războiului o politică antimaghiară, pronunţându-se deschis şi tot mai vehement în vederea unirii acestor teritorii cu România. în aceste condiţii autorităţile maghiare au recurs la o politică de mână forte, în vederea calmării spiritelor: activitatea politică a fost interzisă; a fost instituită starea de asediu; liderii politici români au fost arestaţi, mobilizaţi şi trimişi pe front; satele româneşti au fost împânzite cu jandarmi şi numeroşi ţărani şi intelectuali, care nu fuseseră şi nu erau activişti politici, au fost arestaţi şi internaţi în lagăre, astfel încât "între 1914 - 1918 au fost ridicaţi şi smulşi de la vetrele lor aproape 50.000 de români transilvăneni"66. Intrarea României în război de partea Antantei, în august 1916, a stârnit şi mai mult revolta cercurilor conducătoare de la Budapesta. încorporările forţate din rândul românilor s-au intensificat şi mai mult, abuzurile administraţiei maghiare devin din ce în ce mai greu de suportat pentru românii oprimaţi. La toate nedreptăţile provocate de guvernanţii maghiari, românii mai erau nevoiţi a se confrunta şi cu greutăţile determinate de prelungirea neaşteptat de mult a acestui război. Consecinţele acestui război, politica abuzivă antiromânească promovată de cercurile politice de la Budapesta, vor avea efecte nefaste asupra vieţii cotidiene a românilor, în general, şi asupra domeniului cultural, în mod special. Cultura românească s-a confruntat în aceşti ani cu greutăţi insurmontabile, învăţământul fiind segmentul cel mai vitregit. Acest lucru se explică, şi va fi surprins pe îndelete în această lucrare, prin politica de deznaţionalizare, dirijată de la Budapesta şi pusă în practică cu ajutorul unor elemente şovine maghiare, şcoala şi biserica românească erau instituţiile care mai opuneau rezistenţă maghiarizării forţate. Şcoala românească era creatoare de valori şi aşa cum se aprecia cu prilejul deschiderii Reuniunii învăţătoreşti, desfăşurată cu puţin înainte de izbucnirea războiului : "Forţa unui popor nu trebuie să se măsoare după numărul baionetelor, ci după numărul şcolilor sale. Ceea ce în trecut au fost fortăreţele, bastioanele, pentru apărarea unui popor contra inamicilor, azi şcoalele au rolul 63 Pr. Dr. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de biserica românească din Transilvania in perioada dualismului (1867-19181 p. 161-162 “D.J.B.A.N., fond Protopopiatul Ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 130, f. 392-393 65 *** România in anii primului război mondial, p. 98 66Ibidem, p. 99
