Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
338 Sorin Hendea acelora"67. Tocmai acest lucru nu a scăpat de sub observaţie nici liderilor maghiari, politica promovată de aceştia vizând închiderea lăcaşurilor de cultură, după ce le impuneau o serie de condiţii de funcţionare aproape imposibil de satisfăcut din modestele sume materiale pe care bisericile româneşti le puteau aloca. Concentrarea forţată a învăţătorilor români, imposibilitatea alinierii şcolilor româneşti la standardele impuse de inspectorii regali, lipsa unui sprijin material elementar venit din partea statului, nu au făcut altceva decât să pregătească terenul în vederea închiderii unor şcoli confesionale româneşti sau a transformării lor în şcoli de stat cu limba de propunere maghiară. Un rol hotărâtor revenea în această perioadă bisericii româneşti, susţinătoare a şcolilor confesionale proprii, cunoscând însă şi ea vitregia vremurilor ce se derulau sub pregnanta amprentă lăsată de un imperiu şi o stăpânire aflate în agonie. Cu toate acestea, biserica ortodoxă, prin vicarul episcopal Vasile Mangra68, se va strădui să intervină în vederea salvării şcolilor confesionale româneşti69, propunând, de la bun început, ca învăţătorii chemaţi sub drapel "să fie substituiţi prin preoţii locali, cari sunt îndatoraţi să facă înregistrările elevilor şi instruirea lor la zi"70. Prin asemenea măsuri, liderii bisericii româneşti vor încerca nu numai să salveze şcolile româneşti, ci chiar să menţină un anumit nivel calitativ în instrucţia şcolară, pregătind poporul pentru evenimentele din toamna şi iama anilor 1918 - 1919. II. Greutăţile întâmpinate de şcolile confesionale româneşti din Protopopiatul Beiuş în perioada 1912 - 1919 Greutăţile cu care s-a confruntat învăţământul românesc din Transilvania dualistă au fost multiple. Ele rezidă din politica cercurilor politice maghiare şi a legislaţiei şcolare promovată de către acestea, dar şi din ororile şi distrugerile materiale provocate de derularea operaţiunilor militare ale primei mari conflagraţii mondiale. Constituie o realitate faptul că prin "Legea naţionalităţilor", din 1868, statul ar fi trebuit să deschidă şcoli cu limba de predare a "naţionalităţilor", acolo unde acestea formau majoritatea populaţiei, dar, cu toate acestea "nu vom întâlni în Transilvania, până la 1918, nici o şcoală de stat cu o altă limbă de predare decât maghiara"71. Această realitate este surprinsă şi criticată şi de către unele elemente progresiste ale culturii maghiare. Bunăoară sociologul maghiar Jászi Oszkár afirmă, cu privire la această lege, că ea "n-a fost niciodată aplicată (subl. ns.- S.H.), ea a avut doar menirea, ca biroul de presă ungar, invocând-o, să se poată mândri cu liberalismul maghiar"72. Neaplicarea corespunzătoare a legislaţiei existente, şi aşa deficitare, îl determină pe vicarul episcopal Vasile Mangra să pledeze pentru "salvarea şcoalelor naţionale", pentru neacceptarea compromisurilor care ar leza "autonomia bisericei şi aşezămintele ei ,,7Vasile Popeangă, Şcoala românească din Transilvania_..., p. 19 68Urmaşul lui Vasile Mangra in funcţia de vicar episcopal a fost Roman R. Ciorogariu, cel care ajunge şi primul episcop al Oradiei la 1922 69 D.J.B.A.N., fond Protopopiatul ortodox Beiuş, inv. 1057, dos. 125 a, f. 22 70ibidem, dos. 128, f. 50 7lGheorghe Iancu, Învăţământul primar şi secundar în Transilvania.., p. 251 72 *** Qjn jstoria Transilvaniei, voi. II, Bucureşti, 1916, p. 250 (După Iászi Oszkár, A Nemzeti államok kialakulása és a nemzetiségi kérdés = Formarea statelor naţionale şi problema naţionalităţilor, Budapesta, 1912, p. 478)
