Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
Din istoria Maramureşului în timpul principelui Gabriel Báthory 297 în anii următori şi Maramureşul a fost angrenat în vâltoarea războinică ce a antrenat timp de 15 ani centrul Europei. A fi războinic a devenit peste noapte o meserie foarte apreciată în regiune. Trabanţii şi haiducii apar şi în Maramureş, în special în cele cinci târguri de coroană, potenţiale furnizoare de oameni liberi dispuşi să aleagă calea armelor. La sate exista deja o numeroasă pătură nobiliară cu atribuţii militare. Poziţia strategică şi veniturile cămării de sare au atras din nou atenţia habsburgilor, care au intrat din nou în 1599 în Maramureş13. Generalul Basta a stăpânit şi a administrat Maramureşul, cu o scurtă pauză în timpul lui Mihai Viteazul, până în 1605. Aga Leka a recedat Hustul habsburgilor, dar răsplata pentru acest cadou a fost aşteptată degeaba de către fostul căpitan al voievodului român14. în 1603 maramureşenii au fost din nou victime ale unei incursiuni a tătarilor, aliaţi de această dată cu polonii într-o campanie antiaustriacă15. Deşi maramureşenii s-au raliat răscoalei antihabsburgice conduse de Ştefan Bocskai16, statutul şi aparteneţa statală a comitatului au fost incerte pentru unnătorii ani. Ştefan Bocskai a lăsat prin testament domeniul cetăţii Hust lui Valentin Drugeth de Homonna, cel desemnat de altfel şi drept urmaş la tronul Transilvaniei. Manevrele politice interne şi externe au determinat alegerea lui Sigismund Rákóczy ca principe al Transilvaniei, iar apoi a lui Gabriel Báthory. Hustul a reintrat în sfera de dominaţie a habsburgilor în urma orientării lui Homonnai către împărat. în acest context stările Transilvaniei au solicitat chiar din 1607, după alegerea lui S. Rákóczy, retrocedarea cetăţii şi a domeniului către principat17. Alegerea lui Gabriel Báthory a complicat chestiunea domeniului cetăţii Hust. Dieta de la Cluj a decis trimiterea de solii la Poartă şi în alte locuri necesare pentru a trata retrocedarea lui către Transilvania18. în 1608 principele răscumpăra Hustul şi cămara de sare de la Valentin Drugeth de Homonna pentru suma de 30.000 florini19. Probabil cu scopul de a-şi asigura sprijinul populaţiei locale, Dieta din 9 octombrie 1609 recunoştea autonomia Maramureşului, stipulând ca locuitorii acelei regiuni să fie judecaţi conform obiceiurilor de acolo20. în ciuda tranzacţiei, într-un context pe care deocamdată nu îl putem descifra, cetatea Hust a reintrat în stăpânirea familiei Drugeth de Homonna. Dieta din 1610 de la Bistriţa îl învinuia pe Valentin Homonnai de pierderea ei21. La începutul lui 1611 cancelarul János Imreffy, propunea răscumpărarea Hustului22. Cumnatul principelui, J. Imreffy, era direct interesat, deoarece Gabriel Báthory îi dăruise în anul trecut posesiunile maramureşene confiscate de la Gy. Komis23, care îl trădase24. Cetatea, probabil şi domeniul şi cămara de sare aferentă, erau în administrarea căpitanului Iosif Bornemisza în numele lui 13 Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, ed. a Il-a, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997, p. 94. 14 A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului. Moldovei şi Ţării Româneşti (în continuare: Documente), VII, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1934, nr. 109-110, p. 127-129. 15 Ibidem, nr. 129, p. 150-152. 16 Al. Filipaşcu, op. cit., p. 95. 17 Zs. Trocsányi, op. cit., p. 90, 93. Monumenta comitalia regni Transsylvaniae, V, Budapest, p. 461-464, 485-491, 496-497. 18 S. Szilágyi, op. cit., p. 42. 19 Franciscus Réti, Chronologia Rei Cameralis Marmaticae, mss., Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale, Cluj-Napoca, fond Colecţia de documente şi manuscrise vechi, cutiile 14-15, voi. 4, p. 182. 20 Monumenta comitalia regni Transsylvaniae, VI, Budapest, 1880, p. 166. 21 Ibidem, p. 168. 22 A. Veress, Documente, VIII, Bucureşti, 1935, nr. 106, p. 140-143. 23 Franciscus Réti, op. cit., 4, p. 184-185. 24 Detalii despre complotul din 1610 în F. Deák, ‘A széki merénylet 1610-ben’, în Századok, 1876, p. 470-485.
