Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
298 Marius Diaconescu Ştefan Homonnai (moştenitorul lui Valentin Homonnai), şi se arăta a fi credincios habsburgilor25. Este foarte interesant că în Maramureş se exercita de fapt o dublă autoritate. Cetatea cu domeniul aferent, inclusiv cămara de sare, erau administrate de familia Homonna, iar restul de principat. Nu se poate face încă o distincţie clară între autoritatea fiecărei părţi. Această situaţie s-a întâlnit adesea în epoca principatului. Fiecare autoritate a încercat să îşi atragă simpatizanţi şi credincioşi prin acordarea de privilegii şi imunităţi - în special celor cinci târguri de coroană - sau prin înnobilări armaliste. în ciuda acestei alternanţe în administrarea şi conducerea comitatului Maramureş, majoritatea locuitorilor, atât nobilii români, cât şi orăşenimea maghiară, au răma în cea mai mare parte fideli principelui ardelean. Antipatia şi opoziţia faţă de imperiali s-a manifestat pregnant şi fără echivoc cu ocazia unui conflict militar desfăşurat în 1611. După campania militară a lui Gabriel Báthory în Ţara Românească26 voievodul român Radu Şerban a cerut şi a obţinut sprijinul habsburgilor contra principelui ardelean. în ciuda profundei crize economice prin care trecea Transilvania în anul respectiv -1611, care a provocat şi o serie de dezertări în masă din armata principelui27, trupele imperiale ale generalului Sigismund Forgach au avut mari greutăţi în Transilvania. Iniţial trupele unite austriaco-române au avut un succes iluzoriu, jefuind regiunile fidele principelui. După jaf trupele româneşti ale lui Radu Şerban au plecat acasă, iar austriecii s-au văzut singuri în faţa turcilor veniţi în ajutorul lui Gabriel Báthory28. La începutul lunii septembrie secuii se împotriveau încă armatei austriece29. înfrânt, S. Forgach a urmat sfatul lui Radu Şerban şi a trecut în Moldova, înfruntând cu dificultate zăpada şi gemi din munţi de la începutul lunii octombrie30. Din Moldova imperialii intenţionau să ajungă la Caşovia (Kosice) tranzitând prin Polonia. Probabil că nu au mai putut aştepta la Suceava salvconductul solicitat polonilor31, căci au încercat să scurteze drumul prin Maramureş. Despre evenimentele petrecute în Maramureş există câteva rapoarte oficiale păstrate peste timp32: un raport al Cămării de la Kosice către împăratul Rudolf al II-lea, imediat după eveniment (10 noiembrie 1611)33, altul al căpitanului cetăţii Sătmar, Andrei Dóczy, către regele Mathia II34, o relatare a unui participant direct din oastea imperială35, şi raportul lui S. Forgach către regele Mathia II despre întreaga campanie întreprinsă împreună cu Radu Şerban contra lui Gabriel Báthory36. Oastea imperială a plecat de la mănăstirea Putna spre Maramureş peste munţi având drept călăuză un călugăr. Prima tentativă de a pătrunde în Maramureş a durat circa 9 zile, dar insuccesul a fost cauzat de condiţiile meteorologice şi de lipsa unui drum. Iniţial sau decis să se întoarcă în Moldova. Dar în a treia zi, din cauza lipsei cailor, care ori au murit, ori au fost mâncaţi de trupe - ceea ce nu le permitea un dram lung prin Polonia - s25 A. Veress, Documente, VIII, nr. 114, p. 149-150. 26 Campania a fost prezentată subiectiv în istoriografia română de către T. Mutaşcu, Arta militară în Ţara Româneasca la începutul sec. al XVII-lea sub Radu Şerban , Bucureşti, Editura Militară, 1961, passim. 27 A. Veress, Documente, VIII, nr. 134, p. 174-176. 28 D. Angyal, op. cit., p. 118-119. 29 A. Veress, Documente, VIII, nr. 156, p. 202-203. 50 Ibidem, VIII, nr. 164, p. 209. 31 Ibidem, loc. cit. 32 Evenimentul din 1611 a fost semnalat în istoriografia română de către A. Pippidi, ‘Note de istorie a Maramureşului în sec. XVI-XVII’, în Marmaţia, nr. 5-6, 1979-1980, p. 180. Este interesant că istoricii maghiari au minimalizat evenimentul: D. Angyal, op. cit., p. 119. 33 A. Veress, Documente, VIII, nr. 169, p. 213. 34 Ibidem, nr. 171, p. 215-216. 35 Ibidem, nr. 176, p. 219-223. 36 E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Românilor, Bucureşti, 1882, IV/1, p. 454.
