Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Arheologie
88 Carol Kacsó cunosc şi alte vase Cehăluţ (Németi 1978, 115, fig. 4,1-4). Din apropiere a ieşit la iveală şi binecunoscutul depozit de vase (Ordentlich 1966); tot de aici provin şi câteva fragmente Suciu de Sus (Chidioşan 1970, 287, fig. 1, 3.5.10). 6. La Ciumeşti-Cimitirul catolic/Katolikus temető a fost descoperit întâmplător un vas tipic Cehăluţ. Deocamdată nu s-a stabilit dacă el provine dintr-o aşezare sau dintr-o necropolă.«. ana. atinsă puternic de foc, are un picior inelar, corpul pântecos, gâtul înalt şi marginea uşor evazaia şi a fost prevăzută cu o toartă supraînălţată. Motivele decorative constau din proeminenţe înconjurate de caneluri şi fascicule d ■ linii incizate, verticale şi orizontale (pl. XII, 1). Fără a efectua aici o analiză detaliată a ceramicii de tip Cehăluţ, remarc doar că în compunerea sa apar elemente de diferite origini. Alături de fondul Otomani sr regăsesc forme, respectiv tehnici de ornamentare şi motive decorative ce provin din repertoriile ceramice ale culturilor Suciu de Sus, tumulară şi Piliny. Grupului Cehăluţ îi pot fi atribuite următoarele piese de bronz: acul cu capul în formă de pecete, inelul de buclă şi două brăţări de la Otomani-Cetatea de pământ/Foldvăr (Ordentlich 1963, fig. 16, 3-6), o seceră, un fragment de ac cu capul sferic şi un pandantiv în formă de potcoavă de la Pişco.i-^isipărie (Németi 1978, fig. 1,3 şi fig. 7,4), o brăţară de la Sanislău-Păşune/Legelo (Németi 1978. fig. 5,4), ace de la Suplacu de Barcău-Lapiş (Ignat 1984, pl. 12, 3-11) şi Crasna-Csertuidal (Lakó 198"7. pl. 2, 3-5), un vârf de lance de la'_i.ăluţ (Németi 1978, fig. 2,6). Ele indică şi poziţia crouuiogică a grupuiui. O datare timpurie au piesele de la Otomani şi Pişcolt. Dintre acestea, caracteristice sunt mai ales acul cu capul în formă de pecete şi pandantivul. Cu toată ornamentarea sa mai deosebită, acul aparţine unei forme tipice de astfel de piese de podoabă, care se încadrează în perioada tumulară mijlocie şi evoluată (Rihovsky 1979, 62 sq.; Novotnâ 1980, 83 sqq.). Pandantivele în formă de potcoavă au un parcurs de folosinţă mai îndelungat, din perioada tumulară veche până în perioada veche a câmpurilor de ume (Furmănek 1980, 39; Schumacher-Matthäus 1985, 93), totuşi cele mai multe dintre ele sunt prezente de asemenea în perioada tumulară mijlocie şi evoluată. Acele cu capul în formă de măciulie de la Crasna şi Suplacu de Barcău se numără printre exemplarele timpurii ale acestui tip, care se datează la începuturile perioadei vechi a câmpurilor de urne (Rihovsky 1979, 151 sq.; Novotnâ 1980, 141 sq.; Kemenczei 1991, 36 sqq.). La Suplacu de Barcău au fost descoperite şi două ace cu capul în formă de vas. Din păcate, valoarea de datare a acestor piese este deocamdată destul de limitată, întrucât piesele cu care au fost descoperite împreună n-au fost decât parţial publicate. Pare totuşi posibil ca aşezarea de la Suplacu de Barcău să fi fost în funcţiune şi în perioada veche a câmpurilor de ume. Pentru o astfel de datare pledează şi numeroasele descoperiri ceramice de aici, încă nepublicate, care au analogii clar perceptibile în necropola tumulară de la Lăpuş. Concluzionând cele prezentate, se poate afirma că comunităţile Cehăluţ au evoluat între începuturile perioadei tumulare mijlocii şi începuturile perioadei vechi a câmpurilor de urne, respectiv în primele două faze ale Bronzului târziu transilvănean. Problemele celui de-al doilea aspect cultural născut pe baze Otomani - grupul Igriţa - le tratez doar rezumativ, deoarece aria sa de răspândire cade în cea mai mare parte în afara teritoriului aici discutat - cel al nord-vestului României -, dar şi pentru că lipsesc date noi sau săpături recente în obiectivele grupului. Este totuşi de remarcat că descoperiri Igriţa au apărut nu demult şi în Banat, mult la sud de Mureş (Gumă 1993, 166). Cercetările lui I. Emödi, N. Chidioşan şi S. Dumitraşcu (Emödi 1978; idem 1979 a; idem 1979 b; idem 1980; Chidioşan/ Emödi 1981; idem 1982; idem 1983; Dumitraşcu 1979; idem 1980; idem 1983 a; idem 1983 b; idem 1994; Dumitraşcu/Emodi 1980; idem
