Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
Istoria presei sătmărene 285 condiţiile în care asigura publicitatea gratuită asociaţiilor caritabile. Condiţiile de lucru ale celor trei redactori, Augustin Dragomir, Mircea Laţia şi Florian Văsuţiu erau dintre cele mai grele. Cel de-al doilea redactor mărturiseşte : “în camera mea îngheţase apa în lighean şi neam scris fiecare articolul fără să mai simţim că ne dejeraseră degetele pe stilouri.” încep să colaboreze în acest timp I. V. Munteanu, un mai vechi gazetar ardelean, Andrei Radu şi Dariu Pop. Rezultatele primului an de apariţie au fost consemnate în presa bucureşteană şi în “Cronica”de Baia Mare redactată de Gh. Crişan : “Un an de apariţie. Cotidianul din Satu Mare s-a zămislit acum un an, într-o cameră îngheţată, numai din căldura sufletească a celor trei tineri redactori: Dragomir, Mircea şi Văsuţiu, trei tineri decişi să-şi sîngereze sufletele alese pe rugul pe care au pierit atâţia”. Izbânda lor, izbânda entuziasmului tineresc ce i-a animat este într-adevăr o sărbătoare, o sărbătoare mult mai mare decât o simt cei ce ar trebui să-i sărbătorească” (Gh. Crişan, “Laudă lor în “Cronica”, IV, 1939, nr. 6 din 8 februarie, p. 1). Situaţia politică internaţională devenea tot mai acută , popoarele se agitau şi se pregăteau pentru cel de-al doilea război mondial. Ocuparea Cehoslovaciei de către Hitler în 1939 (martie) a creat o reală panică şi în opinia publică românească. Norii grei ameninţau şi România, mai cu seamă pentru că nu aveam atunci o politică naţională prea sigură. “Conştiinţa română” înfiinţează atunci şi o redacţie la Bucureşti iar Nicolae Iorga scrie articole mobilizatoare, cu fulgere şi trăznete în ziarul “Neamul românesc”, texte ce sunt reproduse în cotidianul sătmărean. începuse cel de-al doilea război mondial şi România nu era departe de ostilităţi. După două săptămâni “Conştiinţa română” scrie : “Istoria ne învaţă că cel ce dă semnalul de război n-are prea multe şanse de a gusta din nectarul păcii” (Augustin Dragomir, “15 zile de război”, II, 1939, nr. 209 din 17 septembrie, p. 1). în anul 1939 apar colaboratori noi : Titus L. Roşu, fost profesor de istorie în Satu Mare, în 1939 la Oradea colaborator al revistei “Familia”, N. Vîj (pseudonimul lui Constantin Gh. Popescu, redactorul “Afirmării”), iar pagina literară dobândeşte un nou nume : “Conştiinţa literară” : “Prezentăm astăzi cititorilor noştri o inovaţie. E pagina literară a ziarului, rezervată fiecărui sfârşit de săptămână” (Octavian Ruleanu, “Rînduri pentru cultură”, II, 1939, nr. 278 din 10 decembrie p. 3). Această pagină a consemnat activitatea scriitoricească din Satu Mare, evenimentul de seamă a fost socotit conferinţa lui Ionel Teodoreanu la Satu Mare, intitulată “Cum am scris La Medeleni'. Ziarul “Conştiinţa română” i-a închinat un număr de articole semnate Octavian Ruleanu, Constantin Gh. Popescu şi alţii. Anul 1940 evoluează sub acelaşi cer de ameninţări la soarta ţării. în atenţia cotidianului sătmărean era mereu păzirea frontierei de vest. Subiect constant, politic şi cultural prin mijlocirea editorialelor, tot mai mult semnate “Conştiinţa română”. în acestă perioadă de tensiuni etnice apare colaborarea masivă a poetului Ion Şiugariu. “Conştiinţa română” rămâne la postul ei de veghe şi după dispariţia săptămânalului “Ogorul sătmărean”. Era deci singurul ziar românesc care se tipărea atunci în Satu Mare. Evenimetele politice s-au precipitat de aşa manieră încât Dictatul de la Viena din 30 august 1940 şi-a spus nefast cuvântul. Era urmarea directă a unei politici rău gândite de
