Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
286 Nae Antonescu către oamenii care au condus România de atunci, ca şi proliferarea mişcărilor extremiste internaţionale, fasciste sau comuniste. După răpirea Basarabiei şi Bucovinei de nord de către comuniştii ruşi a urmat Transilvania de nord. Trupul ţării fusese ciopârţit. Ultimul număr al cotidianului “Conştiinţa română” se tipăreşte la data de 31 august 1940, ultima tipăritură periodică românească din Satu Mare, care încheie perioada interbelică. La fel ca mulţi alţii, şi redactorii “Conştiinţei române” s-au refugiat în partea de sud a Transilvaniei şi începând cu 12 septembrie anunţă tipărirea cotidianului sătmărean, într-o nouă serie, la Lugoj, păstrând acelaşi titlu şi se imprimă în patru pagini : “Tribună zilnică independentă de luptă şi naţionalistă”. Colaboratori: Ion Groşanu, Vasile Negreanu, Grigore Bugarin, Fane George Pajişte, directorul revistei “Litera” de la Arad, Florian Văsuţiu. Ultimul număr al “Conştiinţei române” a apărut la Lugoj : 1940, nr. 204 din 13 octombrie. Astfel îşi încheie existenţa zilnică ultimul cotidian sătmărean românesc din intervalul interbelic. A avut o viaţă zbuciumată dominată de tensiuni politice şi interetnice, cu însemnate privaţiuni materiale, uneori lipsit de sprijinul oficial, dar cu răbdarea şi cu sacrificiul celor trei redactori şi colaboratori a înscris o pagină glorioasă în istoria presei sătmărene româneşti. X X X Gazeta “Ogorul sătmărean” a apărut de la 10 decembrie 1939 şi până la 14 iulie 1940. Publicaţia a fost redactată de câţiva tineri intelectuali şi publicişti proveniţi îndeosebi din mediul rural şi avea ca scop ridicarea materială şi morală a ţărănimii. în articolul program al gazetei, directorul ei, Florian Văsuţiu scrie: “Grupaţi în jurul acestei gazete săptămânale “Ogorul sătmărean”, un mănunchi de tineri ridicaţi din mijlocul păturii ţărăneşti, pornim azi la drum, în dorinţa de a ajuta guvernul în marea operaţie întreprinsă : ridicarea satelor.” Din chiar primul număr, Eugen Seleş, directorul Liceului Mihai Eminescu, se raliază ideilor gazetei sătmărene : “Acest ziar îşi ia drumul spre satele noastre”scrie în articolul intitulat “Drum bun”, apărut în primul număr. Câteva cuvinte despre conducătorul gazetei sătmărene. Florian Văsuţiu era originar din Valea Vinului, judeţul Satu Mare. A lucrat în toate formele gazetăreşti : corector, reporter, redactor la unele ziare sătmărene : amintim doar “Gazeta” şi “Frontul”. A fost corespondent de presă la “Noua gazetă de vest” din Oradea, la “Ecoul” şi “Ştirea” din Arad, “Curieruf’din Deva. A colaborat la ‘‘Cronica” din Baia Mare, la “Nord-Vestul” lui Dimitrie Şeptilici. A înfiinţat o editură legată de “Ogorul sătmărean” în care a apărut un singur volum, “Boli molipsitoare la animale”, de dr. Ştefan Piersic, prim medic veterinar al judeţului Satu Mare. în anul 1942 a publicat monografia “Sanatoriul de tuberculoză Georgiu” într-o editură din Timişoara. în anul 1945 a editat “Calendarul de la Orăştie”. A scris şi literatură. Volumul “Frământări” a rămas în manuscris şi cuprinde următoarele capitole : “Cuscrii”, “în căutarea sănătăţii”, “Angajamentul” şi “Confidenţe”. “Ogorul sătmărean” a înfiinţat diverse rubrici legate de tematica agricolă rurală, şcolară, bisericească, industrie, îngrijirea animalelor, economie casnică. Pagina “Agricultura
