Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
Acţiunea de deportare a şvabilor sătmăreni 279 nemulţumire şi îngrijorare era în continuă creştere, aştepându-se cu teamă, ca sub diferite pretexte să înceapă şi deportările de români. Se remarcă şi-o slăbire a încrederii în posibilităţile de reacţie ale guvernului român faţă de exigenţele sovieticilor şi ale Comisiei Aliate precum şi-n posibilităţile de protecţie ale românilor de către propriul guvern. în nota nr.31049 către Prefectura Poliţiei Bucureşti de la Ministerul de Interne se cere întocmirea unor evidenţe a celor exceptaţi de la ridicări şi eliberarea unor adeverinţe de excepţie ca să poată exercita în linişte profesiunile care au condus la această exceptare. Au fost exceptaţi un număr de 10528 de germani.13 Comisia Aliată a adresat nota A/192, la 9 februarie 1945 către N.Rădescu privind mobilizarea etnicilor germani care s-au sustras ridicărilor şi organizarea de batalioane de lucru pe teritoriul ţării. Batalioanele de lucru urmau să fie folosite la lucrările de stat iar despre numărul celor mobilizaţi, efectivul batalioanelor de lucru care se vor forma, punctele de dizlocare şi la ce lucrări vor fi folosiţi se va raporta de 3 ori pe lună Comisiei Aliate.14 Organizarea se face de către Comandamentul General al Teritoriului prin cercurile teritoriale. Prin ordinul telefonic 39179 Direcţia Generală de Poliţie dă dispoziţii Inspectoratelor regionale să mobilizeze pe toţi aceia care s-au sustras de la măsurile de ridicare din trecut şi aceia care au fost mobilizaţi în cadrul armatei. Se păstrează limitele de vârstă fixate prin ordinele anterioare. Se exceptează muncitorii din fabrici, româncele măritate cu germani, germanele măritate cu români, călugării şi călugăriţele, posesorii de adeverinţe eliberate de organele de poliţie. Cei ridicaţi au fost predaţi imediat cu tabele nominale Cercurilor teritoriale respective. Au fost organizate mai multe lagăre: Târgu-Jiu unde au fost internaţi 5246 germani, Oradea 761, Mehedinţi 443, Slobozia 1189, Văcăreşti 544, Sighet 242, alţi 1743 internaţi în lagăre mai mici: Bedinţi(TM), Ciurel şi Crângaşi(Bucureşti), etc. în octombrie 1945 prin Ungheni s-au primit 285 de deportaţi, în majoritate bolnavi. La 3 noiembrie 1945 în urma înţelegerii dintre Teohari Georgescu şi gen.Vinogradov s-au repatriat 8000 de deportaţi pe la Sighet, în mare parte grav bolnavi. Prin nota din 11 noiembrie 1945 Direcţia Siguranţei Publice cerea stabilirea numărului celor repatriaţi şi domiciliul lor. Contextul politico-miîitar în care s-au petrecut deportările s-a datorat înfrângerilor suferite de armata germană şi de reparaţiile reclamate de URSS. Acestea erau stipulate de la nivelul armistiţiilor şi tratatelor încheiate de conducerile statelor respective. La nivelul celor mici şi a lumii asupra căreia s-au răsfrânt nemijlocit aceste înţelegeri politico-militare, ele au fost percepute eufemistic, astfel încât cauzele deportărilor au apărut distorsionate prin explicările date de autorităţile care au făcut această acţiune. Derularea evenimentelor politice şi militare de la începutul anului 1945, care în principal au fost legate de înfrângerile consecutive ale Germaniei, au avut un ecou în lumea sătească, care a conştientizat iminenţa pericolului care plana asupra celor de lângă ei. S-a ascuns în permanenţă adevărata cauză a deportărilor, dar mai ales dimensiunea aceste acţiuni, lăsându-se să se înţeleagă că aceste deportări sunt simple concentrări de populaţie pentru un timp relativ scurt. Ideologia comunistă ca de altfel orice ideologie totalitară, a ascuns şi a pervertit realitatea în sensul preîntâmpinării oricăror rezistenţe, prin explicaţii circumstanţiale şi confortabile din punctul de vedere al acelora care se aflau la comanda destinelor celor mulţi.15 Ascunderea adevăratelor cauze ale deportărilor precum şi ale dimensiunilor pe care le-a luat acest fenomen, reflex al ideologiilor totalitare, comuniste în cazul de faţă, s-a suprapus unui nivel explicativ, confuz, venit dinspre o lume care în habitudinile şi tradiţionalismul ei, nu a fost în stare să motiveze un astfel de seism social. Sesizarea pericolelor vine dinspre o zonă instinctuală, mai mult decât una a conştientizării. Trecând peste dramele războiului, asumate de lumea celor mici în mod egal atât de lumea celor învingători cât şi de cea a celor învinşi, comunitatea şvăbească a fost obligată să-şi asume dincolo de propria închipuire, sentimentul culpabilităţii generale al etniei din care făceau 13 Baier, Hannelore, op.cit., pag.99 14 Ibidem, pag.98 15 Radosav Doru, Donbas, O istorie deportată, 1994, pag.23
