Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
280 Dorin Dărăban parte, o sinecdocă a culpei, totum pro patriae, adică a responsabilităţii întregului pentru vina unei părţi din populaţie. Această lume a fost dislocată de la rosturile ei seculare şi supusă să trăiască o nouă dramă. întrucât scopul deportărilor era munca de reconstrucţie în URSS, autorităţilor comuniste ca executante a dizlocărilor de populaţie au urmărit cu precădere realizarea numărului necesar de concentrare, cel stabilit de sovietici, discernământul şi selecţia germanilor au trecut de multe ori pe plan secund. Acest aspect îl găsim şi-n cazul deportărilor din judeţul Satu Mare. Aici deportarea a început încă înainte de a se da ordinul de ridicare, fiind ridicaţi şi români sau maghiari. Numărul celor concentraţi trebuia îndeplinit fără nici o derogare şi de multe ori completat cu cei de altă etnie.Operaţiile de concentrare şi de deportare s-au făcut de către comisii alcătuite în preajma acţiunii propriuzise. Mărturiile celor deportaţi evidenţiază existenţa acestor comisii şi uneori furnizează date mai exacte asupra componenţei lor precum şi a atitudinii celor din comisie faţă de cei supuşi deportărilor. Componenţa lor a variat de la o localitate la alta, adică erau formate din ruşi împreună cu români sau şvabi sau maghiari. Cu toate inexactităţile provenite din informaţiile culese se pot totuşi reliefa câteva elemente care să contureze funcţiile şi componenţa lor. în majoritatea cazurilor studiate aveau o componenţă mixtă: civili români şi un reprezentant sovietic. La Terebeşti comisia era formată doar din româno din sat.16 Şi la Poiana Codrului în componenţa comisiei de triere s-au aflat numai români.17 în Ardud ca şin Moftinul Mare comisia era formată din civili români şi reprezentanţi sovietici.18 Dincolo de înregistrarea componenţei comisiilor de deportare, cei intervievaţi fac referiri asupra atitudinii oamenilor din aceste comisii, atitudini diferenţiate de la caz la caz. în Terebeşti se observă atitudinea tolerantă a soldaţilor ruşi care i-au lăsat pe deportaţi să-şi completeze cele aduse iniţial de acasă cu lucruri aduse mai târziu de rudele lor "am trimis vorbă să ne aducă, părinţii, haine mai multe şi am reuşit destul de uşor să le primim."19 La Mădăras unii dintre cei care urmau să fie deportaţi au fost chiar îndemnaţi să fugă ", mi-a zis soldatul pe ruseşte să fug că nu o să-mi facă nimic, dar nu am înţeles de ce să fug doar ne duceau la curăţit şcoala"20 21 în Ardud cei care executau operaţiunile de ridicare erau ruşii" ne-au strâns numai ruşii nu era nici un român cu ei".-1 De cele mai multe ori soldaţii ruşi s-au comportat destul de bine cu cei ridicaţi la muncă. Percepţia celor deportaţi vis-â-vis de comisiile de deportare este în funcţie de modul în care membri comisiei s-au raportat la cei supuşi deportării. Valabile rămân doar comportamentele interumane deşi nu sunt excluse anumite accente xenofobe şi de-o parte şi de alta. Atitudinea deportaţilor faţă de membrii acestei comisii este una morală nu una inspirată de considerente etnice. Este o lume care comunică şi se comunică prin considerente etice şi etnice. Atât din listele deportaţilor ca şi în anumite raporturi întocmite, existente în arhive , se pot identifica o mulţime de români deportaţi alături de şvabi: Miculaş, Codrea, Sominca etc.22 * Astfel numai în Sanislău, în 8 ianuarie au fost ridicate 418 persoane, în majoritate români, care au fost îmbarcaţi în trenuri şi duşi în Donbas. Asemenea cazuri s-au întâmplat şi-n Tăşnad, Ciumeşti. Acest lucru se arată într-o notă a Direcţiei Generale a Poliţiei nr.01145 din 5 martie 1945 către Comisia Română. în documentele păstrate în arhive descoperim că au fost deportaţi 94 de români şi 76 de maghiari din Sanislău.2'1 Alături de cei 76 de maghiari reformaţi din Sanislău au fost deportaţi şi 191 de maghiari romano-catolici. La 17 august 1945 Inspectoratul de Jandarmi Oradea trimite Prefecturii din Satu Mare un tabel cu 53 de români din Seini, Turulung, etc. deportaţi alături de şvabi. La 6 aprilie 1945 Consiliul de Miniştri cere Ministerului de 16 Mărturia lui Herman Terezia, (1925), Terebeşti. 17 Idem, Suciu Maria,(1924), Poiana Codrului ls Idem, Bicsi Elisabeta(1928), Ardud 19 Idem, Herman Maria(1916), Terebeşti 211 Idem, György Kaizer, (1919), Madaras 21 Idem, Bicsi Elisabeta, (1928), Ardud 22 Radosav Doru, op.cit. pag.27 22 Arhivele Statului, Filiala Satu Mare, fond Prefectură, nr. 14/1945
