Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
96 Kabolapolyana pe valea Săpurţei. la nord de Bocicoi, cândva în sec. al XVI-lea. Stăpânirea Dolhenilor asupra fostelor proprietăţi ale lui Mihail Tatul de pe valea Târâşului a însemnat şi fundarea de două noi aşezări rutene pe cursul mijlociu, la nord de Gâneşti. în sec al XVI-lea au fost întemeiate Călineşti (Kalinfalva) şi Dombo. Acestea pot fi corelate cu colonizarea de ruteni şi în celelalte sate de pe valea Târâşului, iniţial româneşti. Penetrarea nobililor maghiari în Maramureş a influenţat colonizarea rutenilor, mai mult în sate deja existente, alături de foştii locuitori. Domeniul obţinut de Kun de Rozsaly la sfârşitul sec al XlV-lea a cunoscut probabil un proces de amalgamare etnică, deoarece în veacul al XVI-lea întâlnim atât nume rutene cât şi româneşti în satele Zlătari (Ötvösfalva). Sândorfalva. Bârdani (Újbard). Duboşari (Szaldobos), Sâclânţa (Szeklence), Crâiniceni (Mihâlka) şi Gernyes. Satele Gernyes şi Zlătari sunt sigur rutene în acest veac. Venirea Pogâneştilor în Maramureş a condus şi la întemeierea unui nou sat pe valea Apşei în sec. al XVI-lea - Apsiţa (Új Apsa). precum şi colonizări în alte sate din zonă, care au dus treptat la rutenizarea lor. Nu trebuie exclusă posibilitatea ca şi micii nobili români din nordul Tisei să fi colonizat ruteni pe posesiunile lor. Desigur că în satele care au aparţinut marilor feudali (Doiheni. Bilceni. Drágfy, Pogány, Kán ş.a.) sau domeniul cetăţi Hust, iar către sfârşitul sec. al XVI-lea domeniului Bocicoi. se observă o aşezare mai intensă de colonişti. Multe sate ori s-au rutenizat în sec. al XVI-lea, ori populaţia era amestecată români, ruteni, rar puţini maghiari Pentru a reliefa amploarea acestui proces de colonizare dăm în cele de mai |OS nişte liste, cu sate rutene sau cu populaţie amestecată. Criteriile de selecţie au fost: data menţionării documentare a satelor, după care am aproximat perioada întemeierii, situarea geografică, proprietarii, precum şi onomastica întâlnită în veacul al XVI-lea^ Sate sigur rutene la sfârşitul sec al XlV-lea:- pe valea Bârjavei (atunci în comitatul Bereg): Dolha, Zadnia. Cuhniţa (Kusnica) şi Rotunda (Kerecke);- pe valea Neagului. Berezna şi Boureni (Ökörmező):- pe valea Tisei: Peri (Körtvelyes):- pe valea Ruscovei: Ruscova şi Poienile de sub Munte (Ruszopolyana). Total: 9 sate din care 4 fac parte încă din comitatul Bereg. Sate rutene în sec. al XV-lea:- pe valea Neagului: Poiana Uliului (Keselymezo), Vâlcele (Vizköz), Gernyes (pe un afluent estic), Repedea (Ripinye) şi Călăceni (Kelecseny):- pe valea Bârjavei Bărănica (Bronyka) şi Poiana Vulpii (Rókamezö):- pe valea Talaborului: Calocea (Kalocsa):- pe valea Târâşului: Dombo:- pe valea Tisei Superioare: Raho. Total: 10 sate. Sate rutene întemeiate în sec. al XVI-lea:- pe valea Neagului Monostor (în jurul unei mănăstiri ?), Moşneni (Vucskömezö), Tâtaşca (Tyaska), Ricska, Ö-Holyatin. Uj-Holyatin, Iszka, Poieniţa (Borispolyana), Recea (Hidegpatak). Răchiţa (Rekita) şi Lyakovecz;- pe valea Talaborului: Seini (Szinever);- pe valea Târâşului: Călineşti (Kalinfalva):- pe valea Apşei: Apşiţa (Uj-Apsa):- pe valea Săpurţei: Kabolapolyana;- pe valea Tisei Superioare: Trebuşa şi Frasin (Kőrösmező). Total: 17 sate. Pe parcursul a peste 2 secole s-au întemeiat 36 de noi aşezări.
