Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
363 se găseşte menţionată în cărţile de plante medicinale. Acestei plante i se folosesc frunzele pentru ceai. Dacă cancerul era la exterior se folosea frunze de mărul lupului şi (în multe cazuri) vindecarea era posibilă. (Cazul lui Cismaş Vasile n. 1890-1966, care s-a vindecat de rana de la mână după un tratament îndelungat). O altă boală necruţătoare era „beteşigul cel rău“ (epilepsia), boala era considerată o făcătură prin blestem, de către o persoană îndemnată de demon să blesteme familia, care cândva a pricinuit vreun rău unei alte persoane. De acolo provine şi bestemul „Ferme-te beteşigul cel rău“. Crezul în popor este acela că dracii din el îl chinuie şi în situaţia de criză bolnavului i se muşca urechea sau un deget de la mână făcându-i-se rana prin care să se scurgă dracii afară din el. Boala era considerată incurabilă24. Lingoarea sau febra tifoidă2® Lingoarea este o boală infecţioasă care se manifestă prin: febră, somnolenţă, dureri de cap şi în cele din urmă consecinţa era moartea. Tratamentul era unul singur „ştergură udă“ (prosop ud), ceai dat cu lingura pentru a completa apa din organism. Boala secera multe vieţi omeneşti, mai ales copii şi bătrâni. Chiar dacă unii, mai ales dintre copii rămâneau în viaţă, boala lăsa urme grave fizice şi mintale celor bolnavi. Cum a fost cazul lui Racoş Imre (n. 1914-1969), Racoş lojica (1916-1973). O altă boală contagioasă care se manifesta la copii era „tusa măgărească“ (convulsivă). Copiii bolnavi se scoteau din locuinţă la aer curat dimineaţa şi seara, in runde de câte 2-3 ore. De preferinţă pe lângă apele Taina Mare, Taina Mică şi Tur, iar unii copii erau duşi în Lunca Someşului mai multe săptămâni pentru a schin:. : aerul. Apoi ca şi tratament se dădea copiilor lapte de măgăriţă sau de iapă şi ceai cu ' iere de albine, sau ceai din ceapă prăjită, care înmuiau coardele vocale, apoi se mai k osea ceai din scai albaştri (Eryncium Campestre). Tratamentul în multe cazuri se dovedea folositor şi cu efect, mai ales atunci când copiilor li se creiau condiţii de schimbare a aerului2®. Deşi traiul majorităţii populaţiei era sărac în proteine şi grăsimi totuşi erau bolnavi cardiaci. Aceştia apelau la unii bărbaţi pricepuţi în special frizeri care ştiau să pună „pahare" şi care consta într-un meşteşug de a aprinde câlţi de cânepă într-un pahar, apoi după 1-2 sec. când oxigenul a fost consumat prin ardere din pahar se punea rapid pe spatele bolnavului. Se puneau până la şase pahare deodată, apoi pe rând se ridica fiecare pahar şi muşchiul ridicat în sus se încresta sub formă de cruce cu briciul de bărbierit ca să curgă sânge. Dintr-o asemenea acţiune bolnavului îi curgeau 200-300 g. de sânge, apoi se ştergea cu o cârpă curată înmuiată în apă cu alcool. După pusul paharelor bolnavul stătea la pat 2-3 zile. în Vama era frizerul numit Venter Alexandru care punea pahare atât pentru vămeni, cât şi satele din apropiere. Mai erau apoi şi unele femei care prindeau din bălţi lipitori (Hirudo Medicinalis)27, care se foloseaua tot în scopuri terapeutice de a extrage sânge bolnav de la oamenii suferinzi. Se puneau 6-8 lipitori pe un bolnav, care lacome fiind, îşi introduceau gura în muşchiul bolnavului iar când erau sătule se lăsau singure jos, după care bolnavul era şters cu un prosop curat, apoi se ştergeau rănile cu cârpe îmbibate în alcool. Lipitorile folosite erau stoarse de sânge, spălate şi apoi se introduceau într-un borcan de sticlă în care se punea apă curată pentru a mai putea fi folosite şi la alţi bolnavi. Lipitorile se mai foloseau pe inflamaţii, lovituri interne, vânătăi corporale, dureri de picioare sau sclintituri de membre. Pentru a putea fi tratate asemenea boli, în fiecare sat erau 10-15 femei bătrâne care se ocupau cu pusul lipitorilor la bolnavi, şi le păstrau ani de zile pentru a putea interveni cu ele la cei suferinzi de maladiile arătate mai sus. Coléra (holera), este o boală epidemică gravă, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături şi diaree. în decursul istoriei a secerat multe vieţi omeneşti. în zona noastră se cunosc mai multe perioade de coleră. Unele documente vorbesc despre anii
