Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
362 repetau. în situaţia în care bolnavul nu putea suferii băile se aducea altă apă de la Adeguş1® sau de la Boroşteni17, care ziceau bătrânii că este „apă mai moale“. Dacă nici una din ape nu folosea atunci se făceau băi cu „Istroh“1** de fân opărit, iar în cele din urmă se ducea bolnavul la muşuroaie de furnici, se spărgea muşuroiul furnicilor şi bolnavul punea picioarele pe muşuroiul furnicilor. Acestea agitate înţepau picioarele bolnavului, după care bolnavul se mai liniştea. Vara se ma folosea urzicatul picioarelor celui bolnav, sau îşi înfăşurau picioarele în balegă de vacă încălzită într-un vas folosit la animale. Erau multe cazuri, când una din măsurile folosite în combaterea acestor boli se ameliorea şi bolnavul repeta tratamentul arătat mai sus atunci când simţea nevoia. Pentru varicoze, sau dureri de şeale se folosea în primul rând unsoare de dezure (bursuc) (Meles Meles), care se putea cumpăra de la unii pădurari sau de la „oamenii pădurii“ cum îşi ziceau ei, adică muncitorii de pădure. Se mai prepara seu de oaie cu fiere de porc, care se apüca pe locul dureros, sau chiar pe rana canceroasă. Tot asemenea tratament se folosea în vindecarea TBC-ului osos, numit şi „şui“1® care însemna scurgere şi era considerată boală molipsitoare. Bolile de urechi care se mai numeau şi „ţuc“ (curent) erau tratate cu ceai de romaniţă. Se spălau urechile, apoi se încălzea într-o lingură ulei de floarea soarelui care se turna în urechea bolnavului, acesta stătea culcat pe o parte până simţea puţină ameliorare. Pentru o mai bună siguranţă, uleiul se turna în urechea bolnavului cu gura, astfel ca uleiul să aibă temperatura organismului. în cele mai multe cazuri tratamentul folosea şi boala se ameliora. Durerile de ochi erau foarte răspândite mai ales la copii cei mici. Pentru lăcrimatul ochilor se folosea compresă cu ceai de muşeţel, iar atunci când bolnavul simţea înţepături în ochi, se căutau în sat femei care alăptau copii şi cel bolnav o ruga ca să-i mulgă ţâţa în ochi, iar când ochiul era „împojorat“2® se punea pe el o cârpă cu iaurt care trăgea înfocăciune. Tratamentul dura 3-4 ore. Tot pentru înţepături în ochi erau femei care ştiau să caute peri răi în pleoapele ochilor, pe care cu o pensetă anume îi trăgea afară din ochi şi cel bolnav se tămăduia. O asemenea bătrână era Siik Rozalia (n. 1910- 1966) din Vama. Când unui om matur îi dădea ceva în ochi şi nu era cine să-i scoată gozul îşi prindea pleoapa de sus pe care o mişca-n sus şi-n jos, zicând descântecul' „Porcu besă, gozu iesă" şi se repeta până când nu mai simţea înţepătura şi gozul căzut se trăgea în colţul ochiului, de unde se putea lua cu degetul21. Miopia, era considerată un destin bicisnic, provocat de un demon care-şi alegea victimele şi-i stabilea predestinul, ca să „cadă în orbul găinii cel vizat“, boală fără leac şi înţeleasă în popor „făcătură demonicească", pricinuită voit de către o bătrână a satului rău făcătoare22. Tot prin descântec se considera că se poate şi înlătura. Boala de rânză (ulcer de stomac), greu vindecabilă cu multe dureri şi slăbire a organismului. Durerile de rânză erau destul de frecvente din cauza alimentaţiei necorespunzătoare, dar şi a meselor spontan luate şi fără conţinut proteic. Se credea că boala se primeşte şi de la o altă persoană fiind considerată contagioasă. Bolnavilor li se recomandau ceaiuri multe, produse lactate şi în locul pâinii de mălai, bolnavul mânca mămăligă. Iar după fiecare masă lua câte o linguriţă de bicarbonat. Erau bărbaţi mai ales care înainte de mâncare luau câte un păhărel mic de ţuică, iar dacă nu folosea ţuica câte un păhărel de spirt sanitar preparat cu apă de vale, care se lua înaintea meselor cu cel puţin 10- 15 mn. Asemenea tratament se mai foloseşte şi în zilele noastre. în loc de apă bolnavii consumau ceaiuri de mentă, rostopască (Chelidonium Aajus), muşeţel şi sunătoare. Dacă tratamentul nu dădea rezultate atunci se deducea că bolnavul are „rac“ (cancer), boală considerată transmisibilă, şi pe cât posibil cel bolnav era izolat2®.Tratamentul se făcea cu sucuri de fructe şi de mărul lupului, plantă care creşte în Lunca Tainei şi a Turului, şi care nu
