Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
361 brâu, dar se acoperea cu multe ţoluri (pături) şi inhala vaporii produşi de cărămida încinsă şi apa fierbinte care se turna peste ea. Un alt tratament era acela că, se opărea într-o căldare de fontă cenuşă din lemn de fag, în care la fierbere se introducea un cearceaf din pânză de cânepă, care se muia bine în cenuşa opărită, apoi se scotea cu grijă şi se punea pe aşternutul de paie de pe pat. După câteva minute cel bolnav era înfăşurat cu tot corpul în cearceaful pregătit, lăsându-i-se aerisire la gură, după care apoi se puneau mai multe cergi11 (pături de casă) ca cel bolnav să transpire puternic, stând în baia de leşie12. Se aşeza apoi într-un aşternut uscat după baie, unde stătea mai multe ore, dar tot bine acoperit pentru a continua transpiraţia. Procedura unei asemenea băi se mai repeta de cel puţin o dată, la trei, patru zile, pentru ca bolnavul să scape de boala din organism. Răceala, gripa, durerile de gât şi durerile de burtă se tratau astfel: Atunci când era vorba numai despre o răceală se foloseau multe ceaiuri, îndeosebi „românită“ (muşeţelul), flori de tei, flori de salcâm, ceai de ceapă şi mentă. Dar dacă răceala era mai acută atunci se folosea cearceaful opărit în leşie după explicaţiile date mai sus. în multe cazuri, răceala era însoţită de dureri de gât. în asemenea situaţii, se mai făcea gargară cu apă sărată în mai multe zile, iar peste noapte se punea într-o ştergare curată mămăligă caldă nesărată pe lângă gât care-l făcea pe bolnav să transpire şi după o noapte de tratament durerea de gât se ameliora. în alte cazuri se punea compresă cu apă rece amestecată cu puţin oţet de casă făcut din mere pădureţe. Pentru diaree, primul tratament era ţuica cu piper pisat, care se lua înainte de mâncare cca. 100 g. Se mai folosea şi buretele de prun amestecat cu ţuică. Dacă tratamentul nu dădea rezultate, se trata cu cărbune din lemn de mesteacăn pisat de mai multe ori pe zi câte o lingură din acel praf. După 2-3 zile de tratament diarea se diminua şi bolnavul folosind şi multe ceaiuri de iarba fierului (sunătoare, Hypericum Perforatum) astfel bolnavul devenea sănătos. Tot pentru diaree se folosea ceai din frunze de mesteacăn uscate sau din mugur de mesteacăn şi frunze de măr gutui (Cydonia Vulgaris). Acest tratament se foloseşte şi în zilele noastre după aceleaşi metode. Pentru dureri şi crampe în burtă se folosea capac de pe oală, sare caldă şi ceai de mentă sălbatică. Se mai consuma pere pădureşti uscate sau fierte în puţină apă pentru a înlătura crampele dureroase denumite şi cohăit de intestine111. Ceai de pere pădureţe se dădea şi la copii mici amestecat cu praf de cărbune. Guta - sau lovit de vânt (paralizia), şi nu boala pricinuită de depunerea acidului uric la încheieturi, în popor era crezul că cel bolnav de gută se datorează blestelemelor aruncate de cineva asupra bolnavului pentru fărădălegile săvârşite de ei. De aceea se şi pronunţă ca înjurătură sau blestem împotriva cuiva şi mai ales în zona noastră „O termete guta!“. Atunci când i se făcea o nedreptate, dar trebuie să remarcăm faptul că pe la noi foarte puţini zăceau de paralizie, deoarece hrana populaţiei era în general săracă în grăsimi, de aceea era privită cu groază în popor. în medicina populară nu Í se găsea leacul. Ceea ce se mai putea face la asemenea bolnavi erau masajele cu apă cu oţet de casă şi în alimentaţie i se dădeau preparate lactate, mai ales iaurt. în rare cazuri bolnavul se trata cu ceaiuri şi chiar dacă-şi revenea puţin membrii familiei şi cei din jur îl considerau irecuperabil, şi se consolau cu idea că bolnavul nu mai are leac şi că trebuiesc făcute pregătirile necesare pentru a-ş pregăti pe drumul fără întoarcere14. Răspândită era şi boala de mătrice sau mătrică (reumatism). în concepţia populară erau cunoscute şi varicozele, tromboflebitele şi TBC-ul osos. Primele măsuri în a le trata durerile de picioare erau băile calde. Se aducea apă sulfuroasă de la băile Puturoasa în butoaie, care se încălzea şi se punea bolnavul ca să stea într-un ciubăr1 ® timp de cel mult o oră. Dacă se observa că boala se ameliorează, băile se
