Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)

Istorie

193

proprietarii din motiv că mulţi sunt în imposibilitate de plată. „Moara Eiisabeta“ proprietatea lui Fuchs Bertalan şi Klein Miksa îşi schimbă proprietarii, noua societate „Erzsébet

Gőzmaiom - Printz & társa“ (Moara Elisabeta - Printz & asociaţii) cu 20 de angajaţi64, are ca proprietari pe Printz Dezső şi Goldstein Adolf. Producţia morii nu este sistată nici în timpul schimbării de proprietari. Produce pejângă făină de grâu şi făină de porumb. în anul 1913 sa realizat o producţie în valoare de 500.000 K.64

Totuşi criza se face simţită în industria morăritului prin căderea profitului. S.C. „Moara cu Aburi S.A.“ Satu Mare realizează un profit de numai 29.779,81 K. care faţă de anul 1912 prezintă o scădere de 35.501.99 K. La situaţia creată se mai adaugă şi inundaţiile care au loc în comitat, ceea ce a compromis total recolta, obligând societatea să se aprovizioneze cu cereaie din judeţele de dincolo de Dunăre la preţuri mari. Devidendul ce revine pe o acţiune este de numai 8 K., de 4 ori mai mic decât în anul 1906 Este o scădere esenţială faţă de venitul realizat în anii anteriori în decursul primului deceniu, dar important este că această firmă în condiţii atât de grele ca cele ale anului 1913, când a pierdut pieţele din vest în favoarea morilor comerciale de dincolo de Dunăre, care puteau furniza făină la preţuri mai convenabile datoită preţului mai scăzut al transportului din acea regiune spre pieţele din

vest63, este capabilă de realizarea unui profit, ceea ce denotă încă o dată rentabilitatea acestei antreprize.

Criza economică este urmată de izbucnirea războiului care va aauce greutăţi în aprovizionarea cu materii prime a întreprinderii Transporturile pe caiea ferată stagnează din cauza transportului de trupe şi materiale de luptă, aprovizionarea cu materie primă a întreprinderilor ca atare devine o problemă secundară.

Faţă de celelalte întreprinderi industriale cărora războiul s-a dovedit a fi o conjunctură economică fatală, S.C. „Moara cu Aburi S.A.“ Satu Mare devine oarecum favorizată de această conjunctură. Războiul cuprinzând întreaga Europă, a sistat

posibilităţile de export a întreprinderii“65 din care cauză reduce mult capacităţile de producţie, devenind furnizoare pentru armată, chiar şi cu capacitatea de producţie redusă realizează profituri mari. Locul vechilor pieţe de export care asigurau venituri sigure societatea a găsit o cfentelă mult mai sigură, care aduce venituri tot aşa de însemnate, statui şi prin el armata, a cărei aprovizionare s-a dovedit o afacere rentabilă. în anul 1915 S.C „Moara cu Aburi S.A.“ Satu Mare nu prelucrează decât cereaie procurate din imediata apropiere. Cauza este transportul feroviar îngreunat precum şi capacităţile reduse de producţie astfel că şi cantitatea de cereale produsă în comitat este suficientă pentru asigurarea unei funcţionări continue. Pentru a putea depozita făina până când să ajungă să fie transportată societatea construieşte un hambar cu o investiţie de 66.780 K.

Prin faptul că a devenit furnizoarea armatei şi astfel şi-a asigurat o producţie continuă, se realizează în 1915 un profit de 71 429,24 K iar în anul următor de asemenea un profit de 70,367 K care permite un devidend de 20 K Devidendul mai mic în 1915 pe lângă o rată a profitului mai mare decât în 1916 este posibilă din cauza investiţiilor la care recurge societatea în acel an, pentru asigurarea unei păstrări în condiţii mai bune şi cantităţi mai mari a produselor sale.

Proastele condiţii economice create de război, inflaţia în continuă creştere, dezorganizarea producţiei agricole prin lipsa braţelor de muncă, face ca societatea să înregistreze în 1917 un profit de numai 4.086 K. La sfârşitul războiului cauzele sus amintite fac ca moara să lucreze numai cu 10 % din capacitate.