Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
124 au mai încasat 9 fi. 16 er. v.v. Organele fiscului însă s-au abţinut de la licitarea cărţilor, inclusiv a operelor lui Petru Maior aflate în stoc. La fel s-a făcut abstracţie de stocul de cărţi predat în 1812, episcopului Moga spre desfacere, totalizând 5316 fi. v.v. în contul acestora au fost solvite anterior 1000 fi. v.v. Bilanţului i s-a anexat inventarul bibliotecii lui Petru Maior, însumând 167 poziţii în diverse limbi, anume latină (poz. 1-78), italiană (poz. 79-97), maghiară şi germană (poz. 98- 105), română, greacă şi ebraică (poz. 106-156). Un număr de 11 titluri au rămas nedefinite22. Dacă previziunile optimiste aie lui Petru Maior privind volumul succesiunii s-au dovedit a fi nereahste, la fel s a întâmplat în sens opus cu pasivele Petru Maior nu a putut prevedea spesele funerariloi şi a ignorat chiria restantă precum şi reparaţiile necesare la predarea locuinţei Taxele aferente inventarierii şi licitaţiile au reclamat 43 fl. 30 cr. v.v. Antonius Hunkár a avut dreptul ia onorarul de 90 fl. v.v. Tot lăsământul a fost grevat de spesele întreţinerii nepotului, încredinţat cetăţeanului losephus Bángya până la 31 mai, când a plecat în Transilvania. Oficialitatea a achitat în acest cont 72. fl. 30 cr. v.v. Cea mai serioasă problemă neprevăzută a constituit-o pretenţia tipografiei universitare la suma de 1235 fl. v.v., restanţă de pe urma costului imprimării operelor lui Petru Maior. Ca urmare valoarea disponibilă a lăsamântuiui s-a cifrat la 3460 fl. v.v faţă e 7270 fl. v.v preliminat de Petru Maior (47,59 %). Bunurile din Transilvania, în esenţă casa din Târgu-Mureş nu au intrat în calcul, întrucât fiscul din capitala Ungariei nu avea competenţă în marele Principat a! Transilvaniei. La 6 martie 1821, testamentul iui Petru Maior a fost declarat definitiv lipsit de valoare23. între timp însă, s-a sesizat Alexander Rudnay, primatul bisericii din Ungaria, în virtutea jurisdicţiei sale ce cuprindea şi biserica unită din tot bazinul intracarpatic. Nermultumit de poziţia birocratică a organelor care s-au ocupat de lăsământul lui Petru Maior, la 26 februarie 1821, s-a adresat palatinului, respectiv Consiliului Locotenenţial. Primatul a concluzionat că deşi testamentului îi lipsesc „solemnităţile“ legale nu ar fi just ca din acest motiv formal să se ignore dispoziţiile sale cu atât mai mult cu cât legatele sale în cea mai mare parte au un caracter „pios“. Reprobând activitatea organelor implicate până atunci a menţionat că va încunoştinţa şi pe episcopul loan Bob din Blaj, ca superioritate bisericească competentă, Petru Maior fiind presbiter al diecezei Făgăraşului. Ca urmare la 6 martie 1821, Consiliul Locotenenţial a cerut informaţii în vederea elucidării cazului2® în urma sesizării primite din partea primatului Rudnay, ia 8 martie 1821, episcopul Bob s-a adresat Consiliului Locotenenţial „nu fără durere în sufletul meu" faţă de decesul mult lăudatului Petru Maior. El solicita date despre mărimea lăsamântuiui şi eventuala existenţă a dispoziţiilor testamentare. Adresa, redactată într-un stil diplomatic, de fapt încerca ca în cazul anulării testamentului să se aplice dispoziţiile generale referitoare ia clerul catolic, împărţindu-se lăsământul între săraci, rude şi biserică27 La data de 21 martie 1821, directorul cauzelor poliiico-fundaţionale informează Consiliul Locotenenţial că testamentul realmente este autentic, dar nul din punct de vedere juridic. Apreciind intenţiile lui Petru Maior propune să se respecte dispoziţiile de utilitate publică. Concret era de părere să se dea curs legatelor caritabile destinate călugărilor franciscani şi serviţi din Pesta şi cei destinat săracilor. în ceea ce priveşte stocul de cărţi aflat la episcopul Moga, după desfacerea lor o treime din încasări să se dea săracilor din Sibiu. El opina ca cărţile destinate bisericii din Reghin şi succesorilor săi în funcţie să fie transmise. Cea mai importantă propunere însă viza înfiinţarea fundaţiei de bursă la Târgu- Mureş, urmând ca tot disponibilul rămas după satisfacerea obligaţiilor să fie destinat în acest *
