Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
125 scop2^. Hotărârea definitivă însă a depăşit competenţele Consiliului Locotenenţial şi dosarul pentru decizie a fost înaintat forului suprem din Viena. în timp ce se aştepta decizia regală, la 26 iunie 1821, a apărut pretenţia amintită a lui losephus Pócsy29 în acest caz însă, directorul cauzelor politico-fundaţionale a opinat negativ. Ca urmare Consiliul Locotenenţial la 28 august 1821, a respins pretenţia30. La data de 1 august 1821, a fost comunicată rezoluţia regală. Aceasta a scos cazul din competinţa forurilor din Buda, odată cu satisfacerea obligaţiilor admise ca reale, inclusiv datoria faţă de tipografia universităţii şi încasarea creanţelor. Pe de altă parte, a încredinţat întregul lăsământ rămas disponibil episcopiei greco-catolice din Blaj spre „dezbatere“. Această menţiune din urmă a însemnat acordarea mâinii libere forului bisericesc unit. Ştirea despre rezoluţia regală i-a parvenit primatului Rudnay încă la 31 iulie 1821, trecând de îndată la acţiune. La 17 august a atenţionat Consiliul Locotenenţial ca de acum înainte nimeni să nu se mai amestece în problemă. Conform regulelor contemporane măsurile ulterioare erau de competenţă bisericească. Practic sarcina respectivă revenea parohului Szojkovits, mandatarul primatului. Şi de această dată drumurile lungi şi întortocheate ale birocraţiei au fost parcurse cu întârziere. Parohul Szojkovits abia la 31 octombrie a recuperat testamentul original şi l-a expediat la Blaj. Recuperarea numerarului şi în contul acestuia plăţile, a avut un stagiu şi mai îndelungat. în fine la 10 mai 1822, primatul Rudnay a încunoştiinţat Consiliul Locotenenţial despre remiterea banilor şi cărţilor la Blaj. în ceea ce priveşte stocul de cărţi vândabil. aflăm ointr-o misivă a parohului Szojkovits adresată episcopului Bob că acestea au fost trimise spre desfacere comerciantului Hagi Constantin Pop din Sibiu cheltuielile de transport fiind reţinute din lăsământ. Necunoscând limba română avea anumite nedumeriri privind „Istoria neamului românesc“. Cu această ocazie se pomeneşte de două manuscrise care în documentele găsite de noi nu figurează Datele de mai sus aduc o lumină şi în legătură cu problemele legate de lăsămintele celor doi corifei ai Şcolii Ardelene. Contributions concerning the biography of Samuit Micu-Ctain and Petru Maior (Summary) Unplublised documents from Hungarian archives allow to complete the information concerning the decease of the two leaders. The living conditions in which the two ones have spend the last period of their live are pointed out by the official inquiry proceeding in order to perform the inheritance. The list of illustration Fig. 1 Buda, 17th of May, 1806 The report of Martinus Görgey. ( chief vicar in archbishopric of Srigoniu) to Lieutenancy Council concerning the decease of Samuil Micu Clain, without any will. He ask for orders from this autority. Fig 2. Buda, 17th of May, 1806 The inventory of assets of Samuil Micu Clain Fig 3 Pesta, 28th of June, 1806 The report of loannes Nemety, refering on problems about the assets of SMC, because of his monastic statute and the complaint concerning defalcation of some assets. Fig.4 Buda. 29th of October, 1806 The address of vicar Görgey to Lieutenancy Council concerning claims about the assets of Samuil Micu Clain
