Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)

Istorie

123

nepotul, parohul şi menajera au fost lângă el.

Funerariiie lui Petru Maior au fost pe măsura rangului său. Catafalcul lui, pompos, "nconjurat de lumânări a fost ridicat în biserica parohială. Organizatorii i-au procurat un sicriu scump şi lespede. Ceremonia a fost săvârşită de paroh, a colaborat corul bisericii şi au fost trase clopotele. Cele de mai sus rezultă şi din spesele elevate aie funerariilor în care fireşte au fost incluse şi obligaţiile legate de lichidarea gospodăriei Totuşi ei nu s-a bucurat de ascensiunea înaintaşului său care a fost prohidit de un episcop şi nu i s-a rezervat nici loc în cripta bisericii. Mormântul lui din cimitir a devenit victima nepăsării posterităţii18.

Din contextul documentelor reiese că Petru Maior nu s-a pregătit din timp şi doar în finalui vieţii a redactat în grabă testamentul. Acesta şi un numerar de 301 foririţi le-a încredinţat parohului care apoi, a sigilat locuinţa după ridicarea cadavrului. Atmosfera confuză existentă subliniază că Petru Maior a uitat de alţi 700 forinţi, găsiţi cu ocazia inventarierii bunurilor. Un oarecare iosephus Pécsi ulterior a pretins remuneraţii invocând că a împiedicat înstrăinarea unor bunuri din locuinţă ceea ce cu siguranţă se referă la perioada dintre deces şi sigilarea uşilor. De curând însă s-a dovedit că ascensiunea lui Petru Maior în viaţa cuîturlă nu este dubiată de un simţ practic şi mai ales cunoaşterea căilor întortocheate ale dispoziţilor privind materializarea dreptului său de a dispune de bunuri în anumite limite ca preot secular.

Testamentul lui a fost publicat în 1368, de Timotei Cipariu1^. Acesta orevedea în primul rând crearea unei burse destinată unui elev greco sau romano-catolic de origină nobilă la colegiul din Târgu-Mureş. Beneficiari prioritari puteau fi rudele sau în lipsa acestora un tânăr merituos de origină nobilă, catolic. Unele dispoziţii s-au referit la rude, în principal Mihai Maior, care şi-a ales cariera preoţească, testându-i şi casa lui din Târgu-Mureş. Nu a scăpat atenţiei iui femeia care îl îngrijise şi nici cercul său de prieteni, ca Emeric Pop, magistrat la triDunalul suprem. O seamă de cărţi din biblioteca lui a oferit unor oameni de cultură sau instituţii, ca de pildă preparandia ortodoxă din Arad. A testat şi ajutoare de caritate.

Petru Maior a avut o situaţie materială superioară faţă de călugărul Samuil Micu- Clain. în primui rând, selarui! de cenzor între timp fusese îmbunătăţit. Episcopul loan Bob

considera acest venit drept principalul factor al situaţiei lui materiale^. Totuşi se pare că acumularea de bunuri a început încă în timpul activităţii lui în Transilvania în testamentul lui, Petru Maior pleca de ia premiza unui iăsământ de valori mobiliare de 7270 forinţi v.v., ceea ce corespundea unor condiţii materiale medii.

Curând a interveni! fiscul prin delegatul său Antonius Hunkár, care a înlăturat slgiiu! parohuiui de pe locuinţă, a preluat testamentul şi a obligat pe parohul Szojkovits să verse la

stat numerarul aflat asupra lui21.

Ei au trecut apoi, la verificarea testamentului ce însă a fost declarat nevalabil, învocându-se că nu cuprinde „solemnităţile“ prescrise de lege. In consecinţă beneficiarii nu pot fi satisfăcuţi, iar executorul testamentar - magistratul Pop -■ este lipsit de competenţă. Apoi, a urmat inventarierea lăsământului încheindu-se pe data de 4 iunie 1821, un bilanţ. Potrivit acestuia activul disponibil a însumat 7717 forinţi şi 19 creiţari valoare convenţională şi 3334 forinţi 35 creiţari valoare vieneză, la care s-a mai adăugat o creanţă de 120 forinţi. Totalul deci s-a ridicat !a 5247 fl. v.v.

Activele au provenit din disponibilităţile compuse din suma încredinţată parohului Szojkovits şi cea găsită în incinta locuinţei. Tipografia universităţii era datoare în contul salariului cu 100 fl. v.v. Din motive personale Petru Maior a împrumutat stegarului Ignatius Aaron din regimentul Benyovszky în 1814, suma de 20 fl. v.v. Putem doar bănui că beneficiarul împrumutului a fost o rudă a lui Petru Maior.

Dat fiind că testamentul a fost nulificat, fiscul a trecut la valorificarea obiectelor din inventar. Din bilanţ rezultă că din licitaţie au rezultat 321 fl. şi 35 creiţari v.v. Din argintărie s-