Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
208 Carol Karácsonyi 14 Marile inundaţii din anul 1845 au impulsionat începerea lucrărilor hidrotehnice pe Tisa şi afluenţii săi. „Societatea Centrală a Văii Tisei“, înfiinţată în anul 1846, a propus: amenajarea integrală a bazinului hidrografic a acestui râu şi afluenţii săi, desecarea mlaştinilor, corectări ale albiilor, îndiguiri şi diferite forme de utilizări ale apelor. Lucrările au fost inaugurate în anul 1847. In anul 1853 inginerul F. Boros execută planul lucrărilor care vor urma să fie executate pe Someş între satul liba (Maramureş), până la vărsare în Tisa. După acest plan, pe aliniamentul arătat mai sus, ar mai trebui executate 14 gâtuiri în aval de Satu Mare şi 25 în amonte de oraş. Malul stâng al râului care se găsea în apropierea Mlaştinii Ecedea trebuia întărit. Pe baza acesor planuri, în anul 1855, se înfiinţează „Sindicatul de regularizare a Someşului“, în care sunt interesate 69 de localităţi. Se prevede executarea unui număr de 116 700 zile de muncă şi o investiţie de 6 900 de forinţi, la care în plus oraşul Satu Mare mai trebuie să contribuie cu 50 000 zile de muncă şi 16 600,40 de forinţi. Sindicatul a funcţionat doar câţiva ani; activitatea propriu-zisă s-a desfăşurat între anii 1858—1860, iar în anul 1865 s-a desfiinţat. In această scurtă perioadă a reuşit să execute: 19 gâtuiri în amonte de Satu Mare cu o lungime totală de 16 650 m, dintre care amintim cele de la Pomi, Roşiori, Apa, Medieşu Aurit, Potău, Lipău, Cărăşeu, Berindan, Culciu Mare, Ambud, Cucu-Mărtineşti, Păuleşti; 10 gâtuiri în aval de Satu Mare, cu o lungime totală de 5 660 m, dintre care menţionăm cele de la Dara. S-au mai executat şi alte lucrări; astfel cheltuielile totale s-au ridicat la 39 855,51 de forinţi, din care dotaţia de stat era de 25 000 forinţi (59). Stabilirea nivelului punctului zero pe Someş a fost făcut în anul 1871. între anii 1873—1876 se mai execută două gâtuiri pe Someş, pe cheltuiala statului, lucrări care au costat 49 298,81 de forinţi. în acest deceniu activităţile se limitează — în bună parte — la refacerea digurilor distruse în urma inundaţiilor. Deoarece digul malului drept al Someşului în dreptul oraşului Satu Mare era destul de întortochiat şi greu de întreţinut, iar apele revărsate în albia majoră au provocat pagube în special locuitorilor satului Dara, în urma insistenţelor repetate a cetăţenilor din acest sat, se construieşte aici în anul 1884 un dig, cu o lungime de 4 km. în anul 1871 se înfiinţează, cu primul sediu în oraşul Satu Mare, „Biroul inginerilor riverani“, cu scopul de a efectua lucrări inginereşti pe râurile zonei, dar acest birou numai în anul 1885 va întocmi un proiect mai amplu de regularizare generală. Din lipsă de fonduri locale, lucrările rămân în fază de început. O serie de decrete apărute în acest deceniu stabilesc atribuţiunile conducerii comitatelor în privinţa lucrărilor de întreţinere, sarcinile inginerilor hidrologi în vederea îmbunătăţirii situaţiei în zonele expuse viiturilor, precum şi alocarea unor fonduri centrale în vederea executării lucrărilor. Aceasta era perioada când lucrările de indiguire pe Someş încă nu erau terminate. în decurs de circa două decenii s-au produs rupturi de dig în numeroase cazuri. Astfel numai între Satu Mare si graniţă, la: Vetiş — 21.1.1871, 21.III.1873, 26.11.1876 — 2 rupturi, 9—12.III.1881; Oar — 26.11.1876 — 5 rupturi — toate pe malul stâng; Dara — 22.VI.1864,.
