Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
13 Date istorice 207 a acestui an se precizează că, în caz de neexecutare a lucrărilor susamintite, vor fi aplicate sancţiuni (59). Începând cu anul 1775 se fac primele încercări mai susţinute de a executa ordinele amintite; sunt confecţionate nişte unelte şi maşini, pentru a uşura această muncă deosebit de grea. Sunt curăţate unele porţiuni ale albiei, se distrug o serie de diguri de fund ale morilor de apă etc. în această perioadă la lucrări participă şi unii specialişti: ingineri şi cartografi. Harta lui Cyrill Mezei executat în anul 1777 cuprinde deja şi unele cote de înălţimi, a părţii nordice a zonei de interfluviu Someş— Crasna. Pe partea dreaptă a Someşului, începând cu Cărăşeu se construiesc diguri, care ulterior serveau ca bază pentru cele executate mai târziu în această zonă. La sfârşitul anului 1777 conducerea oraşului Satu Mare este avertizată să execute lucrările hidrotehnice obligatorii. In consecinţă sătmărenii, în primul rând, desfac digul morii de la Păuleşti, unde au lucrat 77 de muncitori cu două maşini, precum şi a morii de apă ce se găsea la intrare în oraş, unde au lucrat 60 de oameni cu trei maşini. In toamna anului 1778, când apele Someşului au ajuns la cota minimă, 269 de cetăţeni din Satu Mare, în decurs de 12 zile, au curăţat albia Someşului de: 47 de butuci, 43 de arbori cu rădăcini, 73 de parii înfipţi în albie, 1 667 de parii folosiţi pentru diguri de fund ale morilor de apă. Nu au putut scoate 5 arbori, deoarece s-au rupt atât frânghiile, cât şi maşinile. Totodată oraşul solicită aprobare pentru executarea gâtuirilor. Sunt proiectate cinci gâtuiri în această zonă, dintre care numai una se execută în anul 1778 (59). înainte de anul 1777, în perimetrul oraşului Satu Mare existau 25 de meandre în aval şi 14 în amonte (53). în decursul deceniilor următoare, din lipsa de interes şi de fonduri necesare nu se mai execută lucrări mai importante pe Someş. Astfel şi rezultatele anterioare, în bună parte, vor fi compromise: albia va fi presărată din nou cu arbori căzuţi, se construiesc o serie de noi diguri pentru morile de apă etc. între anii 1814—1831 în dreptul oraşului Satu Mare se execută şase gâtuiri pe Someş. Cu toate că lucrările sunt făcute prin munca obştească cheltuielile se ridică la 39 905 de forinţi. Astfel unele dintre digurile vechi îşi pierd importanţa şi totodată va fi nevoie de întărirea malurilor în zone noi. în urma executării gâtuirilor, pe de o parte se scurtează lungimea cursului, iar pe de altă parte apa va scurge mai rapid. Totodată se formează o serie de braţe moarte, care ulterior vor fi colmatate. în această perioadă o serie de lucrări sunt executate după planurile inginerului I. Laza. Din anul 1834 se resimte intervenţia mai hotărâtă a guvernului în domeniul regularizării râurilor, care produc inundaţii periodice. între anii 1834—1842 se execută măsurători foarte detailate în Bazinul Tisei, deci inclusiv în zona Someşului, în vederea executării unor lucrări de mare anvergură (41). Această lucrare a fost condusă de inginerul hidrolog P. Vásárhelyi, a cărui familie este originară din părţile sătmărene. între timp, în anul 1840, se formulează Decretul cu privire la lucrările care vizează regularizarea apelor şi construirea canalelor. Planurile au fost verificate şi avizate în mod favorabil de renumitul inginer hidrolog lombardez P. Paleocapa (17).
