Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
204 Carol Karácsonyi 10 folosită o tulpină perforată şi ascuţită. Cu ajutorul acesteia a fost străpunsă ţesătură vegetală şi apoi apa aspirată la suprafaţă (35). O importanţă deosebită a avut râul Someş în transportul sării, care a fost exploatată de la salina din Ocna Dejului. în anul 1230 oraşul Satu Mare primeşte privilegiul de port liber (39). Documentul datat din 8 decembrie 1310 menţionează oraşul Satu Mare ca loc de depozitare a sării (24). Se pare, că transportul fluviatil pe Someş în această perioadă era destul de intens, deoarece documentele vremii îl amintesc în repetate rânduri. Date deosebit de preţioase ne furnizează atât în acest sens, cât şi cu privire la debitul apelor de odinioară a Someşului o monoxilă de mărime neobişnuită, găsită în albia râului în anul 1963, la Berindan. Această ambarcaţiune, scobită dintr-un singur trunchi de lemn, aflată timp de mai multe sute de ani la o adâncime de 7 metri pe malul Someşului, are o lungime de 13,20 m şi o lăţime de 80—90 cm (39). Faptul că pe Someş, acum de câteva veacuri, când acest râu avea încă o serie de meandre, puteau naviga monoxile de asemenea mărimi, ne face să presupunem că, debitul râului era mult mai mare ca şi în prezent. O luntră de pescuit (ciobacă), lungă de 3,5 m, scobită dintr-un singur trunchi a fost găsit în anul 1962 în albia Someşului, la Cărăşeu (39). Navele ce circulau pe Someş, care transportau piatră şi var, menţionate într-un document din secolul al XIII-lea, se pare că erau tot monoxile. Monoxilele au fost folosite şi pe râul Crasna (39). Despre bărcile care au fost construite cu secole în urmă avem puţine relatări. în zona Mlaştinii Ecedea au fost folosite plute confecţionate din trestie (35). Pe unele ape curgătoare, precum şi pe terenuri băltoase-mlăştinoase, unde apa era mai puţin adâncă, a fost utilizat un tip de barcă cu fundul plat, pe care populaţia locală a denumit-o „navă“. în evul mediu au fost executate o serie de lucrări hidrotehnice în scopuri strategice. După cum ne informează istoricul M. Bél, râul Crasna, care curgea în partea „stângă“ (vestică) a localităţii Moftin (probabil în albia actuală a pârâului Merges — la 4 km est de Cărei), a fost deviat în direcţia cetăţii construite în secolul al XVI-lea, în partea nordică a Mlaştinii Ecedea, cu scopul de a întări această fortificaţie (21). în anul 1523, cu scopul de a întări cetatea din Satu Mare, se deviază cursul Someşului, trecându-1 într-o albie nouă. Noul canal, va apăra oraşul dinspre sud. Această albie a părăsit cursul vechi în dreptul străzii Fântânii, urmând apoi cursul actual al Someşului spre vest (pe străzile Haşdeu, Golescu şi Caişilor), făcând apoi o cotitură, iar în continuitate (în dreptul Pieţii Titulescu) avea legătură cu albia veche. De aici s-a despărţit din nou, a ocolit Lunca Sighetului, având mai multe meandre întortocheate. în acest fel oraşul medieval Satu Mare devine complet înconjurat de apele Someşului, fapt pentru care pe vechile stampe este reprezentat de o insulă (18). în cazul cetăţii din Cărei, construită între anii 1592—1595 (2) într-o zonă unde nu exista nici un fel de curs de apă, a fost executat un şanţ circular, care a fost umplut ulterior cu apă. Mai menţionăm că în zona Munţilor Oaş-Gutâi, pe teritoriul comunei Certeze, între „Poiana Fătăciunii“ şi vârful Buian este un punct de
