Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
9 Date istorice 203 „trestişul ursului“, „tufărişul cu mesteacăn“, „sălcinişuri“ — la Petreşti şi Resighea — 1316 (24); aniniş — Bereu — 1339; papuriş — Berveni — Í430; rogozuri — Portiţa — 1439 (24, 59). Un număr însemnat de eleşteie existau în această zonă chiar cu secole în urmă. Astfel, într-un document datat în anul 1181, din zona râului Someş este amintit eleşteu „Pischarus“, de lângă Micula (40). Documentul datat din 8 februarie 1345, aminteşte locuri de pescuit, numit „pischaturis“ şi eleşteie în Valea Ierului, care aparţineau moşiei Tarcea (34), iar în anul 1482 sunt amintite de aici patru eleşteie (32). în evul mediu existau o serie de iazuri şi eleşteie, ale căror urme de odinioară nu s-au păstrat decât în documentele vremii, cum a fost cel din Valea Mare de lângă Cărei, menţionat în anul 1539 (20). După cum reiese dintr-un document datat din anul 1648, locuitorii din Berveni, Moftin, Cămin şi Terebeşti, care pescuiau în bălţi şi mlaştini, aveau ca obligaţie feudală să predea periodic câte o găleată de ţipari (20). Asupra existenţei unor poduri de lemn avem uneori informaţii precise, iar în alte cazuri doar indirecte, datorate prezenţei punctelor vamale. Un document datat în anul 1216 aminteşte poduri vechi pe pârâurile Hodoş şi Batăr. în anul 1332 exista un pod de lemn peste Crasna, în dreptul satului Domăneşti, care era şi un punct vamal (59). Cu ocazia hotărnicirii unor moşii din satul Micula, în anul 1406 este menţionat un pod, care mai demult era construit într-un alt loc (60). în anul 1411 este menţionat un punct vamal la Satu Mare, iar în anul 1459 unul la Vetiş. La trecerea podurilor peste pârâul Sar şi Egherul Mare, cum menţionează un document datat în anul 1574, fiecare călător a fost obligat să plătească o sumă de 1 filer (59). La sfârşitul secolului al XVI-lea din Satu Mare s-a putut ieşi peste trei poduri: 1 — spre Baia Mare (la capătul actualei străzi Cuza Vodă); 2 — spre Cărei (la capătul actualei străzi Kossuth L.); 3 — prin podul ce lega Satu Mare de Mintiu (care stătea în locul unde azi se găseşte Cinematograful Popular) (18). La începutul secolului trecut este amintit un pod de lemn peste Crasna, în hotarul localităţii Craidorolţ (26). Despre existenţa morilor de apă posedăm date documentare cu mai multe secole în urmă. Asemenea construcţii sunt amintite la: Culciu: Mare şi Culciu Mic în anul 1267, la Agriş în anul 1367 şi la Satu Mare în anul 1588. La începutul secolului trecut funcţionau mori de apă pe fiecare apă curgătoare: pe Crasna şi Tur mai multe, iar pe Someş existau în această zonă 123 (60). Dar o serie de asemenea construcţii au dispărut înaintea apariţiei morilor cu aburi, în urma unor lucrări hidrotehnice vechi. Deoarece digul de fund a acestora pe de o parte îngreuna circulaţia pe apă, iar pe de altă parte a frânat cursul liber al apelor prezentând astfel pericol de inundaţie, o serie de mori au fost distruse în. urma unor decizii şi hotărâri ale organelor superioare. Cu toate că, probabil existau încă în antichitate, fântânile săpate nu erau mult răspândite în această zonă, nici chiar cu câteva secole în urmă. Despre existenţa lor din evul mediu, în incinta cetăţii din Satu Mare ne informează documentele vremii (59). în zona Mlaştinii Ecedea, pe terenurile acoperite de plaur, a fost utilizat un tip specific de „fântână“ primitivă. Pentru obţinerea apei (de calitate inferioară) a fost
