Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
3 Gavril Lazăr de Purcăreţi în luptele naţionale ale românilor sătmăreni 179 nea acţiuni prompte şi o solidarizare a tuturor românilor fapt evidenţiat la şedinţa intelectualilor români ţinută la Cărei în 3 aprilie 1890 pentru colectarea fondurilor necesare ajutorării Gimnaziului românesc din Beiuş. Pentru aceasta Gavril Lazăr de Purcăreţi propune implicarea tuturor protopopiatelor din arhiaconatul Sătmar.10 Pe această linie se înscrie şi iniţiativa convocării unei conferinţe a intelectualităţii româneşti din Sătmar şi Sălaj. La 20 ianuarie 1891 este lansată o chemare către intelectualii din comitatele amintite de a lua parte la conferinţa naţională de la Baia Mare din 17 februarie 1891. Apelul este semnat de Alimpiu Barbulovici, vicarul Silvaniei, George Pop de Băseşti, Gavril Lazăr de Purcăreţi, Vasile Lucaciu, Chiriac Barbu. Scopul declarat al conferinţei era „cauza noastră naţională română a cărei dezvoltare şi perfecţionare este condiţiunea vitală“ menţionându-se în continuare necesitatea „apărării religiei şi limbii române pentru care să ne jertfim şi viaţa“11, în final fiind prezentat programul conferinţei. Conform datei fixate s-a desfăşurat conferinţa cu participarea a 500 de persoane din comitatele Sătmar şi Sălaj. Luând cuvântul Vasile Lucaciu a prezentat un material referitor la predarea necorespunzătoare a limbii române în Gimnaziul de stat din Baia Mare, propunând alcătuirea unui memoriu către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi către Parlament. Gavril Lazăr de Purcăreţi a arătat că aceiaşi situaţie există şi la Liceul din Cărei, propunând includerea şi a acestui caz în Memoriu. Sunt dezbătute şi alte probleme ca înfiinţarea grădiniţelor la sate, considerate ca focare de deznaţionalizare şi înfiinţarea asociaţiei femeilor române din comitatul Sătmar. In cadrul discuţiilor Gavril Lazăr de Purcăreţi propune să se insiste mai mult ca „românii să fie reprezentaţi în număr cât mai mare în Parlament şi la nivelul comitatului întrucât nicăieri nu sunt reprezentaţi în mod corespunzător“, dovedindu-se un adept al politicii activiste.12 în final Vasile Lucaciu a prezentat Memoriu românilor din Sătmar şi Sălaj, adresat primului ministru în care sunt semnalate abuzurile privind aplicarea legii naţionalităţilor mentionându-se situaţia catedrelor de limba şi literatura română la gimnaziile din Baia Mare şi Satu Mare, cerând „organizarea acestor catedre conform d.ispoziţiunilor legii, conform cerinţelor pedagogice, conform demnităţii naţiunii române“. Memoriul este semnat de George Pop de Băseşti. Gavril Lazăr de Purcăreţi şi Constantin Lucaciu.13 Momentul culminant al luptei românilor din monarhia austro-ungară pentru drepturi naţionale în perioada cuprinsă între revoluţia de la 1848 şi unîr°a din 1918 l-a reprezentat mişcarea memorandistă. Sătmărenii au avut o contribuţie însemnată în pregătirea, elaborarea şi înaintarea Memorandului împăratului de la Viena. Gavril Lazăr de P;'^nă-10 Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului naţional unitar român Documente 1848—1918, Bucureşti, 1989, p. 236—237. 11 Arhivele Statului Baia Mare, fond Primăria oraşului Baia Mare, act 214'1891, f. 2—3. 12 Lupta omânilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului national unitar rom "n, Documente 1848—1918, Bucureşti, 1989 p. 239—243. 1 Maramureşenii in luptă pentru libertate Şi unitate naţională, Documente 1848—1918, Bucureşti, 1981, p. 97. 12*
