Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
178 loan Belean văţători4 având cea mai bună situaţie. Este explicabil faptul că mulţi dintre aceşti tineri au continuat studiile la şcolile secundare din Beiuş, Blaj şi Oradea. Numai la preparandia din Oradea la sfârşitul secolului al XIX-lea cei mai mulţi elevi proveneau din Satu Mare, iar într-o statistică pe localităţi primele două locuri erau ocupate de Sanislău şi Ciumeşti cu 20 respectiv 9 preparanzi.5 Una din marile probleme culturale care frământa intelectualitatea românească la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost cea a ortografiei limbii române, problemă amplu dezbătută la „Conferinţa inteligenţei române din Comitatul Satu Mare în chestiunea ortografiei limbii române“ ţinută la 3 iunie 1880 în oraşul Satu Mare. Participând la această conferinţă Gavril Lazăr de Purcăreţi se numără printre cei trei participanţi care s-au opus susţinerii ortografiei latinizate,6 idee susţinută de majoritatea participanţilor. Necesitatea sprijinirii şi coordonării învăţământului elementar românesc impunea cu strigenţă găsirea unor noi forme de organizare. Din iniţiativa lui George Marchiş, arhidiaconul părţilor sătmărene s-a luat hotărârea înfiinţării Reuniunii învăţătorlor Români Sătmăreni. în acest scop Gavril Lazăr de Purcăreţi a lansat în iulie 1881 un „Apel către cultivatorii poporului român“, făcând o- călduroasă chemare de a lua parte în zilele de 7 şi 8 august 1881 la Baia Mare, la manifestaţiile naţionale prilejuite de adunarea generală a „Soiietăţii pentru fond de teatru român“ şi pentru „punerea pietrei unghiulare la paladiul culturii noastre naţionale“ prin înfiinţarea unei reuniuni învăţătoreşti.7 După înfiinţarea reuniunii, Gavril Lazăr de Purcăreţi a desfăşurat o intensă activitate în cadrul acesteia deţinând funcţia de preşedinte,8 urmărind realizarea unor programe generoase de răspândire a culturii româneşti în localităţile sătmărene, prin atragerea maselor la manifestaţiile acesteia, care constituiau forţe active pe tărâmul instrucţiei şi educaţiei în dezvoltarea conştiinţei naţionale. Acţiuni cu caracter naţional şi patriotic au fost organizate pe plan local de către Gavril Lazăr de Purcăreţi împreună cu învăţătorii Georgiu Mureşan şi Pavel Magyar. O astfel de acţiune a avut loc în anul 1888 constituind o „mare sărbătoare naţională cum nu mai avusese loc în Sanislău, au participat şi locuitorii din satele învecinate“9. Soarta învăţământului românesc care se confrunta cu multiple greutăţi a fost o preocupare permanentă a fruntaşilor mişcării naţionale sătmărene în condiţiile intensificării politicii de deznaţionalizare, orientată tot mai evident asupra bisericii şi şcolii româneşti. Aceasta impu-4 .Schematismus venerabili« eléri Diocensis Magna Varadiensis graici-catolicorum 1900, p. 231—265. 5 FI. Nica, Părţile Sătmărene şi preparandia românească din Oradea, în Satu Mare. Studii şi comunicări, vel. VII—VIII, 1986—1987. p. 233. 6 Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului naţional unitar român, Documente 1848—1918, Bucureşti, 1989, p. 195—196. 7 tb dem, p. 202—203. 8 Ibidem, p. 217—219, p. 257—238, Cf. Z. Belean, I. Belean, Reuniunea învăţătorilor • români sătmăreni, în Revista de pedagogie, an XLI 1991, nr. 3, p. 61—63. 9 Arhiv Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, adnotaţie pe un Octoih, inv. 168/1978, p. 46.
