Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
3 51 5. Orbău (com. Cehal) L. Calpurnius Piso Frugi AR,. 3,65 g; D=17—18 mm. Grueber, I, p. 260, nr. 1942, a, (Roma), anui 88 Î.H. Crawford, I, 1974, p. 340, nr. 340/1, (Roma), anui 90 î.H. Descoperită de Maier Aurel în anul 1988, luna septembrie cu ocazia unor munci agricole. Conservare: bună (Muzeul judeţean Satu Mare, inv. 31565). 6. Satu Mare (Colecţia Muzeului Judeţean, inv. 31557). Monedă de „imitaţie de tip Alexandru — Filip al III-lea Aridéul, tetradrahmă de argint, fără a se cunoaşte locul de descoperire, a a intrat în colecţia Muzeului Judeţean în anul 1985, luna august. AR., 16,62 g; D=26—28 mm. Avers, Capul lui Herakles, coafat cu blană de leu, în profil spre dreapta, deasupra capului perle (o pătrime de cerc), părul ondulat pe frunte, urechea este redată printr-un semicerc şi o globulă, buzele globulare, nasul profilat, ochiul globular între două semicercuri, deasupra urechii o contramarcă. Revers. Zeus Aetaphoros şezând pe tron spre stânga. în mâna dreaptă ţine o acvilă iar cu cea stângă se sprijină pe sceptru. In spatele lui Zeus, pe vericală au existat litere, aproape complet ilizibile acum, de la numele lui Alexandru cel Mare sau Filip al III-lea Ariedeul; sub tron o monogramă. Zeus este bine redat, capul cu barbă, corpul cu musculatură proeminentă, mâna în care ţine acvila este redată din două segmente. Reversul are o tăietură care desparte tronul de capul lui Zeus, incizia nu perforează moneda. Conservarea bună. Moneda descrisă mai sus, prin stil, greutate şi modul se înscrie în prima grupă a acestui tip monetar7. Datarea: sfârşitul sec. III, începutul sec. II î.H. 7. Satu Mare (colecţia Muzeului Judeţean, inv. 31558). Monedă de tipul „cu cifre romane“. A intrat în colecţia Muzeului judeţean la aceeaşi dată cu piesa de tip Alexandru-Filip al III-lea, nici acestei piese nu i se cunoaşte locul de descoperire. AR., 12,68 g; D=21—25 mm. Avers. Cap uman cu înfăţişare tânără, fără barbă, cunună de lauri, în profil spre stânga. Părul este redat prin linii care se unesc în unghiuri ascuţite în creştetul capului, cununi din trei rânduri de frunze. Ochiul redat printr-o globulă între două semicercuri, gâtul * IV, p. 279, nr. 76 (descoperire de monedă romană imperială), Crişia, VII 1977 (S. Dumitraşcu, N. Chidioşan, Aşezarea dacică de la Zerindul Mic, comuna Zerind, jud. Arad), p. 55, fig. 3, nr. 13, ca emitent apare Septimius Severus, Informaţiile din Docia, N.S., XX şi Crisia, VII, au fost preluate de Gh. Lazin, StCom Satu-Maré, IV, 1980, p. 128—129. Piesa în realitate aparţine lui Commodus, şi pentru prima dată se publică corect acum. Menţionăm că este singura monedă apărută până acum în cadrul Complexului dacilor liberi de la Medieşul Aurit; dénárul a fost găsit în umplutura unei gropi, la adâncimea de 1,60 m (săpături T. Bader, materiale inedite), în asociere cu material ceramic specific. 7 C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973, p. 328, şi urm., pl. LXXII. 4'
