Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
52 4 este marcat de o linie arcuită, urechea este reprezentată printr-un semicerc, nasul drept, împrejur cerc perlat., Revers. Pe revers se află calul şi călăreţul în trap spre stânga. Călăreţul are capul globular şi o singură mână (stânga) care se îndoaie spre spate. Calul, voluminos, ţine piciorul drept din faţă şi cel stâng din spate ridicate, copite globulare, coamă perlată, coadă groasă. Sub burta calului un punct incizat (contramarcă?), în spatele călăreţului cifra romană IV, având capetele globulare, imprejur cerc de perle. Datare: sfârşitul sec. III, începutul sec. II î.H. Conservare: bună. Ca nominal se înscrie în rândul tetradrahmelor. Monedele de acest tip sunt încadrate de C. Preda8, în grupa B: „Grupa cu cap uman fără barbă (Apollo)“. îj: «ia Referitor la monedele descrise mai sus, se impun câteva precizări, nu facem referiri la piesele cu nr. 1, 6 şi 7, deoarece lipsesc deopotrivă locul şi contextul de descoperire. Cu toate acestea, există posibilitatea ca piesa de tipul „Cu cifre romane“ să provină din grupa monedelor de tip Tulghieş Mireşu Mare, monede caracteristice pentru zona de nord şi nord-vest a Daciei, cu atât mai mult cu cât cele două localităţi sunt învecinate judeţului Satu Mare9. Cât priveşte cea mai recentă descoperire monetară pezentată în aceste rânduri (Orbău, 1988), menţionăm că ea reprezintă cea de a doua piesă de acest tip apărută în părţile sătmărene, o monedă similară este cunoscută ca făcând parte din tezaurul descoperit la Satu Mare în anul 188010 11. Dénárul emis de Commodus, găsit la Culciu Mare, reprezintă un element important în încercarea de fixare cronologică (post-quem), a veâtigiilor descoperite în partea de hotar „Sub grădini“, unde alături de marea locuire din epoca bronzului, cultura Suciu de Sus11, au apărut complexe de locuire (locuinţe, gropi), databile în sec. II—IV d.H.12. . Dénárul descoperit la Medieşul Aurit, în staţiunea de la „Suculeu“, se leagă nemijlocit de marele complex al dacilor liberi, cercetat în mare parte; este deocamdată singura monedă aflată în aşezare, şi care prin implicaţiile sale cronologice, prin corelare cu alte materiale (metal, ceramică), conferă noi elemente în încercarea de stabilire a începuturilor aşezării 13. 8 Pentru monedele de acest tip: bibliografia, datarea şi aria de răspândire, C. Preda, op. cit., p. 87, şi urm. pl. XII, 11—12. '' Asupra acestei descoperiri: D. Popescu, Le trésor de monnaies «daces» de Tulgheş, Dacia, IX—X, 1941—1944, p. 201—242: Kerényi András, Nagyniresi barbár tctradrahmlelet, NumK XLII, 1944, p. 9—14; I. Winkler, O mincich dákú a gétu, Numismaticky Sborniky, V, Praha, 1958, p. 9—14; idem, ActaMN, VI 1969, p. 67—91; C. Preda, op. cit., p. 75 şi urm. lü I. Winkler, Tezaure monetare, Oradea, 1968; p. 19—36. 11 T. Bader, Epoca bronzului, p. 123—124. 1L' Aceste complexe au apărut în săpăturile efectuate pentru epoca bronzului de către T. Bader. Material inedit, Muzeul Judeţean Satu Mare. 18 S. Dumitraşcu — T. Bader, ActaMN, IV, 1967, p. 107—126; idem, Aşezarea dacilor liberi de la Medieşul Aurit, Oradea, 1967; S. Dumitraşcu, Apulum, X, 1972, p. 669—684.
